BISERICA VALEA LUNGA CRICOV ,CLIPE IN ISTORIE

        Din cartea „Scurta monografie a comunei Valea Lunga ” autor prof Benone Popescu , varul meu ,descendent pe linie barbateasca din „neamul Popestilor ,traitor pe aceste meleaguri ” citim ” In numele Tatalui si al Sfantului Duh , aceasta biserica ( biserica veche , azi o ruina) cu hramul Sfantului Nicolae si Cuvioasa Parascheva, s-a zidit din temelie in anul 1810 si s-a reparat si zugravit peste tot in anul 1889..
      Nemultumit ca aceasta biserica era prea mica preotul NICOLAE POPESCU incepe demersurile pentru construirea unei noi biserici. Numai ca nu-si vede visul implinit, deoarece moare in anul 1911 la numai 57 ani. .
      S-a ridicat din temelie (biserica actuala) de catre un comitet format din preotul Isaia Popescu,Tache Popescu, si Ghita B Tavaru, cu concursul lui Ion Petrosanu si Ion Bratescu ca epitropi intre anii 1901-1910.
      S-a terminat de pictat si de impodobit cu cele de folos de preotul Policarp Popescu, cu munca si banul intregii comune , ajutat de epitropii Haralambie Petrosanu, Gheorghe Cismaru, si Ion Ionescu, precum si de membrii din comitetul bisericesc.
       Ziditu-s-a si s-a sfintit acest dumnezeiesc locas, sub parintesca pastorire a Inalt Prea Sfintului Arhiepiscop si Mitropolit dr Miron Cristea , primul patriarh al tuturor romanilor, paroh fiind Policarp Popescu. Pictata de Dimitrie Belizarie la 15 august 1926 si sfintita la 15 august 1927.
       Dupa moartea preotului Policarp Popescu, la aceasta biserica au urmat preotii; Emil Ionescu,Constantin Popescu, Nicusor Ionasc,Florin Patulea si actual Nicusor Ionasc.”
      Intrucat familia din care „ma trag” din Valea Lunga , face parte din descendentii familiei preotului Nicolae Popescu , „poporul nostru” ( parinti, bunici strabunici) este localizat in cimitirul vechi in fata bisericii vechi.In credinta ortodoxa bisericile nu se darama , ele „mor” singure odata cu trecerea timpului.
        Asadar il cunosc pe preotul Constantin Popescu de multa vreme , de cand „pastoreste” crestinii ortodocsi din Valea Lunga , mai ales ca a oficiat slujbele de inmormantare ale parintilor mei acolo in cimitirul vechi, dar si datorita bunelor relatii existente intre mine si domnia sa ( in momente ale vietii mele active , in preajma sarbatorilor de anul nou , venea cu copii din corul bisericii din Valea Lunga Cricov cu „colindul” la unitatile economice din Moreni si imprejurimi unde stia ca este primit .
        Imi face o deosebita placere sa va ofer cateva date din biografia preotului Constantin Popescu (din perioada 1975-2011) petrecuta la Valea Lunga Cricov, scrise chiar de domnia sa . Daca aveti timp si dispozitie …cititi !!!

                                           PREOT CONSTANTIN POPESCU – VALEA LUNGĂ – CRICOV

                                                                                        Preot  Constantin Popescu

    M-am născut în anul 1940 mai 21 în localitatea Moroieni, județul Dâmbovița, dintr-o familie modestă. Tatăl meu, Grigore, cântăreț bisericesc, în biserica satului, și mama mea Ana, o creștină pioasă și evlavioasă, de o rară energie, adevărați părinți, care au contribuit din plin la formarea mea sufletească.

Familia mea număra nouă copii, crescuți și educați după toate regulile omenești.

În anul 1947 intru în școala elementară de 7 ani din satul natal, cu învățători excepționali, adevărați dascăli, pe care o termin în anul 1954.

      În toamna anului următor, din dorința fierbinte a tatălui meu și la îndemnul d.lui professor universitar Nicolae Chițescu, m-amînscris la Seminarul teologic din istoricul oraș Curtea de Argeș, pe care il frecventez trei ani, iar după ce se mută în București, mai urmez încă doi ani. După absolvirea acestui important seminar, în anul 1959, m-am înscris la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, cu dorința și gândul de a-mi desăvârși studiile teologice.

     Ca student am întâmpinat unele greutăți materiale, dar am avut parte – ca și psalmistul să văd și să zic:„El își întindea mâna din înălțimea cerului, puse mâna peste mine și mă scoase afară din șuvoiu apelor”.

Anii studenției s-au scurs cu repeziciune și după cei patru ani de muncă stăruitoare, în luna iunie 1963, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am absolvit această facultate și acum întărit de Cel de Sus, m-am prezentat la examenul final de licență.

     După ce am devenit licențiat, mă aștepta viața cu brațele deschise și intrând în vâltoarea zbuciumată a lumii, am solicitat un post în învățământ, înrucât nu eram căsătorit ca să pot intra în preoție.

     Din amabilitatea și dragostea Inspectoratului Școlar de invățământ din Târgoviște, am primit un post de profesor la Școala Generală din comuna Vârfuri.

     Intrând în această profesie nobilă, am căutat să mă implic cu toată strădania și seriozitatea și mai ales cu experiența pe care am dobândit-o de la întregul șir de profesori în anii studiilor mele.

Imediat am primit de la directorul școlii, orele necesare unei catedre: muzică, istorie și mai târziu limba franceză.

     Timp de 12 ani, cât am funcționat în învățământ am dobândit multe rezultate valoroase, atât pe linie pedagogică, cât mai ales pe linie cultural-artistică. Am obținut multe diplome, la nivel județean, cu formații de cor și șezători.

                                                         1972 – Preot Constantin Popescu și corul Școlii Vârfuri

                                                                                                        Șezătoare

     Dragostea pentru educarea elevilor și mai ales pe formarea calităților ce le descopeream la copii în orele de dirigenție, nu a încetat niciodată.

      În anul 1975 a venit ziua despărțirii școală și trecerea mea la profesia la care mă pregătisem. Dorința de a mă preoții și de a mă dedica slujirii lui Dumnezeu și oamenilor, s-a întâmplat în lunile februarie-martie când dorința tatălui meu s-a împlinit – dosarul meu s-a aprobat de către conducerea Bisericii, fixându-mă pe postul de preot paroh în comuna Valea Lungă-Cricov, urmându-i venerabilului preot Policarp Popescu – misiune foarte grea.

                                                                      Biserica „Sf Nicolae” Valea Lunga Cricov

     Din primele zile am început în forță cu energia moștenită din învățământ, antrenându-mă într-o muncă extraordinară, de aducere a Sf. Locaș la valoarea ce a avut-o la început.

     Biserica cu hramul „Sf. Nicolae” din Valea Lungă – Cricov este acum restaurată devenind ca o catedrală, apreciată de toți cei care o vizitează dar mai ales de ierarhii care au slujit și au înălțat rugăciuni către Dumnezeu la sfințirea ei.

      În anul 1977, marele cutremur a căzut peste țară dar și peste Biserica noastră, provocându-i mari stricăciuni, dar din inițiativa și prin stăruința mea, totul a fost reparat.

      Astăzi Sf. Locaș se prezintă într-o perfectă stare de funcționare și de o frumusețe deosebită. Ea deține în mod deosebit, 12 vitralii de mare valoare.

După toată activitatea depusă și lucrările efectuate, la a doua sfințire a bisericii, din anul 2006, am declarat că:

„Închin această trudă mamei mele care a născut nouă copii, tatălui meu care m-a învățat că munca e o virtute, soției mele Ileana, învățătoare, care m-a susținut moral și material în momentele grele și tuturor celor care au contribuit la formarea mea intelectuală și profesională”.

       La sfințirea din 2016, Înalt Preasfințitul Dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei, a acordat pr. Constantin Popescu distincția de Iconom Stavrofor.

       Cât timp am activat în cadrul Sf. Biserici, an de an, corul condus de mine, format din copii de la noi din sat,  a prezentat de hramul bisericii noastre, oamenilor veniți la slujba de vecernie, un program de colinde, poezii și cântece religioase.

                                                          Corul din Valea Lungă, condus de Preot Constantin Popescu

     Anul 2011, iulie 1 m-am retras la pensie, lăsând în rândul enoriașilor multă tristețe, însă împăcat cu gândul că datoria mea a fost împlinită deplin și bucuria că rămâne în viața credincioșilor, un locaș valoros în care cu dragoste și respect să aducă rugăciunile lor înaintea lui Dumnezeu.