Această prezentare necesită JavaScript.

Puturile de Petrol

       Izvorate din necesitatea obiectiva de a exploata straturile petroliere de la adancimi mai mari decat cele atinse de bai , puturile erau sapate in sectiune patrata sau circulara , forma lor fiind impusa de structura geologica a straturilor care urmau a fi perforate .
      Puturile cu sectiune circulara s-au sapat, in special in ,Moldova, unde rocile erau mai dure si presiunea straturilor mai mica . Ele erau frecvente in actuala zona a Moinestiului, indeosebi la Lucacesti, pe Valea Tazlaului Sarat, si la Mosoare langa Targu Ocna , puturile cu sectiune patrata fiind sapate exclusiv in Muntenia.
Lucrarile erau executate de catre o echipa de 5-6 „putari”, care constituiau un „taraf” sau o „ceata”, fiecare din componentii echipei lucrand prin rotatie la toate operatiile necesare saparii unui put, pana in faza in care incepea extractia titeiului. Unul dintre „putari” era seful „tarafului”.
       In general , tehnica si metoda de lucru la puturile de titei, fie la cele circulare, care aveau un diametru de 1,50 m, fie la cele patrate care aveau laturi lungi intre 0,80 si 2,80 m la suprafata, micsorandu-se spre baza pana la 0,75m, erau specificeunei meserii de veche traditie , adica a saparii puturilor pentru apa , la care s-au adaugat masuri suplimentare, ivederea prevenirii unor accidente posibile, generate de proprietatile fizico chimice ale titeiului.
      Uneltele de lucru erau; tarnacopul , lopata, cazmaua, care in conditiile unui front de lucru limitat ca dimensiuni aveau cozile scurte. La acestea s-au adaugat mai tarziu „tiul”, un fel de dalta de fier in 4 muchii folosita pentru desprinderea rocilor, „bomba” de fier in greutate de 10-15 kg, cu ajutorul careia erau sparte petrele mai mari si „sfredelul” de fier lung de 2-4 m , terminat la partea inferioara cu un tais lat, armat cu otel, iar la partea superioara cu un inel de care se putea lega o franghie.Sfredelul servea la sondarea putului cu scopul depistarii anticipate a unor eventuale”nisipuri fugitive cu apa , gaze irespirabile in mare cantitate, petrol etc”, pentru a se putea lua masurile de siguranta necesare.
    In evolutia acestui sistem de extractie a titeiului s-au delimitat puturile cu crivac si puturile cu hecna , actionate de cal.
     La ambele feluri de puturi materialul sapat era adus la suprafata in hardaie de lemn, armate cu cercuri de fier. La puturile cu crivac, hardaul era legat de o franghie groasa de canepa gudronata , iar mai tarziu, cu cabluri de sarma de otel ale caror capete erau solid fixate pe crivac.

     Crivacul se prezenta sub forma unui cilindru de lemn lung de cca 1,80 m, avand un diametru de 12-15 cm, asezat pe 2 stalpi in forma de furca si prevazut la extremitati cu doua brate opuse, fiecare purtand cate o manivela. In timpul scoaterii sau introducerii hardauluiin put, crivacul era manipulat de doi lucratori .Crivacul s-a folosit la puturile cu adancimi maxime intre 20 si 40 m , el servind , in faza de sapare, la evacuarea materialului si apoi la extractia titeiului.
    Intrucat la extractia in sistemul puturilor cu crivac solicitarea de efort fizic uman era prea mare si crestea in raport cu adancimea. In aceasta situatie , mesterii „putari” au recurs la „hecna”, o instalatie folosita, se pare in vechile exploatari de sare de la Slanic Prahova. Aceasta instalatie , care era actionata de de cal, a preluat functiile de actionare ale crivacului, inlocuind efortul uman si contribuind la cresterea vitezei de sapare si a productiei de titei a putului.
    Hecna se compunea din doua parti distincte; porumbarul si gratarul.
Porumbarul se prezenta sub forma unui dispozitiv cilindric, fixat pe un ax de lemn vertical, sau troliul de mai tarziu, asezat in lagare de metal,care ii permiteau o miscare de rotatie in ambele sensuri. Porumbarul servea drept toba pe care se infasurau franghiile sau cablurile metalice care sustineau hardaiele. Franghiile sau cablurile erau infasurate pe toba in sens contrar, una in partea superioara si alta in partea inferioara, astfel ca prin invartireatobei in jurul axului vertical, prin forta de tractiune a calului se realiza o dubla operatie ; coborarea hardaului gol in put, concomitent cu ridicarea la suprafata a hardaului plin.
     Calul era inhamat la un fel de huluba fixata pe axul tobei si se deplasa intr-o miscare circulara. In Moldova mai exista si un alt mod de rotire a porumbarului „manegiu , hecna cu diferenta de hatas”, la care calul tragea franghia de care era legat hardaul, departandu-se de put la o distanta egala cu adancimeaacestuia, realizandu-se astfel operatia de ridicare a hardaului iar prin deplasarea inversa de coborare.
     Gratarul se prezenta sub forma uni cadru construit din dulapi grosi de stejar, care permitea montarea a doi scripeti la inaltimi diferite. Gratarul era asezat deasupra gurii putului la aceeasi inaltime cu porumbarul, si era consolidat cu dulapi de stejar, cu tambre dispuse in diagonala, cea ce ca intregul sistem sa capete o stabilitate mai mare.
      Consolidarea peretilor putului era realizata , la luturile cu sectiune patrata cu tambre de fag sau stejar, imbucate intre ele , dupa sistemul aplicat la constructia caselor de lemn din satele de munte.La puturile cu sectiune circulara consolidarea se facea prin impletituri de nuiele care desi nu aveau rezistenta tambrelor,( captuseau puturi sapate in roci dure) raspundeau in general nevoilor.
       Aerajul putului, careviza evacuarea din put a eventualelor degajari de gaze si pe masura adancirii, a aducerii in fundul putului a aerului proaspat necesar lucratorului, a constituit o problema extrem de dificila .
      La inceput aerajul s-a limitat la agitarea in fundul putului a unui manunchi de ramuri , legat de o franghie care era manipulat de la suprafata( metoda folosita la puturile de mica adancime)
      Etapa urmatoare in evolutia mijloacelor pentru aerajul puturilor a constituit-o folosirea foalelor de mare capacitate, care actionate in ritm sustinut puteau trimite in put cca 6 m3 aer/minut. Cand in put existau degajari pronuntate de hidrocarburi erau necesare 2-3 foale, care trimiteau aerul proaspat prin nise burlane de tabla la cacaror diametru varia , in functie de marimea foalei, inre 120-150 mm, si care erau lungi de 2 m , montarea lor realizandu-se prin sistemul telescopic.
       Intr-o faza mai tarzie, cand puturile de titei incepeau sa cedeze locul instalatiilor mecanizate de foraj, aerajul s-a realizat prin ventilatoare-aspiratoare, mult mai eficiente dar destul de scumpe pentru micii proprietari.
     Prima atestare documentara a folosirii unor asemenea aparate pentru aerajul putului in tara noastra se refera la un put de pe mosia Solont, unde s-a folsit „masina pentru a scoate aerul urat mirositor”, putarii obligandu-se „sa foloseasca masini cu necurmare, cu staruinta pentru a nu se da in sminteala de o zi macar”
     O alta problema dea carei rezolvare depindea rapiditatea saparii unui put si siguranta lucratorilor, era aceea a iluminatului.Folosirea succesiva pentru iluminatul in put a opaitelor, a tortelor, a lumanarilor,a lampilor de miner sau a lampilor cu petrol, nu a dat rezultate, aceste surse de lumina fiind cauza multor accidente cu urmari nefaste. Din acest motiv , la puturile mai adanci unde iluminatul natural devenea insuficient( de obicei la adancimea de 50-60 m , putul fiind complet in intuneric ) se foloseau oglinzile.
       Aceste oglinzi aveau o forma dreptunghiulara cu laturile 350/200 mm fiind fixate pe un ax mobil, fapt ce permitea sa fie inclinate dupa nevoie si mentinute in pozitia dorita in raport cu pozitia soarelui si locului spre care se dorea a fi proiectata raza de lumina .Se intelege ca in aceasta situatie timpul de lucru era limitat numai la zilele insorite.
      Lucratorul era coborat cu hardaul in put, fiind legat cu o franghie infasurata pe un crivac sau o hecna de siguranta , existente separat de cele ce erau destinate exclusiv materialului sapat sau extractiei titeiului. Aceasta masura s-a impus ca necesitate stringenta pentru aducerea la suprafata a lucratorului in caz de primejdie.
      Munca in puturile de titei era istovitoare si extrem de riscanta. Emanatiile gazoase faceau ca munca intr-un put sa se desfasoare mai mult iarna , vara neputandu-se „lucra din pricina ca adancimea cea multa a puturilor si duhoarea pacurei fiind primejdioasa de moarte”; intunericul sau lumina slaba provocau adevarate boli profesionale, ca reumatismul sau meningita la care se adaugau accidentele datorate emanatiilor de gaze deosebit de violente, adevarate eruptii spontane care surprindeau lucratorii , azvarlindu-i din put adeseori morti.
     La Podenii   Noi , o eruptie a ingropat de viu un lucrator , la Sarata Monteoru, in 4 ani au fost 6 cazuri mortale, la Gura Ocnitei lucratorul Ghita Iosif sa asfixiat in put, la Berca -Paclele intr-un put la o adancime de 80 m, din cauza unei scantei care a aprins gazele , s-a produs o explozie care a ucis un lucrator si a acidentat grav pe alti doi care lucrau la crivac.
      La Telega din motivul aratat mai sus , a luat foc un put accidentand lucratorii si producand pagube materiale; Nicolae Gherea si cumnatul sau Manolache Dragan Bordeianul ( care incercase sa-l salveze pe primul ) au murit asfixiati, la Surani Prahova din cauza unei explozii a fost aruncata o tambra care a lovit lucratorii de la gura putului”omorand pe unul, smulgandu-i altuia mana iar cel din put a ramas mort”; in mai 1901, la putul nr 18 din Bustenari o explozie a ucis pe lucratorul din put si a mutilat pe un altul ; la Pacureti, o eruptie „a azvarlit in sus , la o inaltime considerabila” pe lucratorul Tudor Moise „care a cazut mort „
Infruntand cu inteligenta si barbatie dificultatile si riscurile unei meserii extrem de periculoase, mosnenii putari, acesti mesteri anonimi care au desfasurat o munca de pionierat in industria petroliera romaneasca, au inscris printre performantele lor puturile; Aneloaia ” de la Lucacesti de 250 m, putul Sfetescu din Baicoi de 240 m , un put la Matita de 268 m si cel mai adanc put sapat in Romania acelor vremuri la Breaza Campina de 320 m.Aceste puturi au fost si sunt apreciate ca adevarate capodopere ale tehnicii manuale pentru extractia titeiului, starnind o binemeritata admiratie.
      Din pacate , neobosita truda a lucratorilor a fost prost rasplatita , asa cum arata un bun cunoscator al vietii acestora, Andrei Nicolescu din Pacuretii Prahovei „Putarii traiesc pe langa puturi, in bordeie absolut infecte, mici, murdare, fara lumina .In ele se culca , in ele isi fac bucataria , rufaria, tot menajul etc .Intrarea in put se face infasurandu-se putarul numai in niste trente de sac si o piele murdara, in cap o palarie de fier, icat scoborandu-se de mule ori printr-ploaie de apa cu pacura, fizicul si starea lui sufleteasca trebuie sa treaca printr-o atmosfera omoratoare.Nici locuinta omeneasca, nici hrana, nici imbracaminte impermeabila la scoborarea in put. Fiecare exploatator ar fi dator sa se ingrijeasca si de viata acestor sarmani muncitori. Ajutoarele ce se dau in caz de accidente mortale sau infirmitati sunt atat de rau distribuite incat ele dandu-se deodata tot, se pierd momentan pe cheltuieli nefolositoare. Cele 1000 sau 2000 lei se cheltuiesc pentru inmormantari, pomeniri , sarindare… iar oamenii raman tot muritori de foame „
       In zona Moreni cei mai iscusiti putari proveneau din Valea Lunga si Colibai unde pe de o parte extractia era mai veche oamenii erau obisnuiti cu astfel de lucrari. Retribuirea acestor munci varia de la o localitate la alta . Astfel in 1874, la Colibasi pana la adancime de 60 metri se plateau 1000 franci, iar pentru puturile mai adanci de 120 metri primeau 3000-3500 franci pe luna si hrana zilnica fara a se preciza timpul in care trebuiau sa termine lucrarea.O data cu indeplinireaangajamentului, membrii gruparii isi imparteau banii si se inapoiau la casele lor.
      Cu toate aceste greutati , cresterea productiei de titei s-a realizat printr-o crestere proportionala a numarului puturilor, fenomen general caracteristic tuturor regiunilor petroliere. Pentru exemplificare intr-un document din 1832 in Moldova se preciza ca in localitatile ;Moinesti,Solont, Tetcani, si Ocolul Tazlau erau 70 de gropi de pacura care dadeau o productie de 17 900 vedre de pacura neagra, pentru ca in 1848 sa fie 465 gropi cu o productie de 93 000 vedre, din care o parte se exporta in Austria, Rusia Turcia.
       Cu o productie in constanta crestere, de-a lungul unei perioade de timp cuprinse intre anii 1841-1860, apar schelele Izesti si Delnita din judetul Prahova, careau extras 742 000 vedre, cu remarca nu lipsita de interes ca , in anul 1849, schela Izesti a avut o productie de 40 000 vedre, fata de 10 000 vedre realizate in anul 1848 .
       Cu toate ca incepand din 1861 se fac primele incercari de foraj mecanic , din cauza imperfectiunilor instalatiilor, a lipsei de experienta si de capital, pana la sfarsitul sec 19, majoritatea productiei de titei a tarii a continuat sa fie realizata de catre puturile sapate manual, aflate intr-o cresre exploziva .
      Astfel in anul 1897 aria geografica a exploatarii manuale a titeiului cuprindea ;in jud Dambovita ,Glodeni,Gura Ocnitei,Colibasi , Moreni ; in jud Prahova , Campina,Poiana Campina,Slobozia -Vrajitoarea, Baicoi,Tintea,Telega-Doftana,Telega-Scorteni,Poiana Paraului,,Stejar, Faget,Mislisoara,Bustenari,Grusor,Cosmina- Scorteni,Poiana-Varbilau,, Gura Vitioarei,Opariti,Valeni de Munte-Tulburea,Gornet Cuib,Pacureti, Matita,Magura, Soimari,Apostolache.; in jud Buzau ,Monteoru , Berca-Colti,Maruntisu-Cuculesti,Rusavat-Telega, ; In jud Bacau ,Solont,Lucacesti,Margiresti-Tetcani,Margiresti-Stanesti,Comanesti-Doftana,Pacurile,Nineasa ,Ocna-Mosoarele,Ocna Casin.
      Sunt remarcabile efortul si succesul acestor mesteri anonimi, care pana in anul 1860 au mentinut Romania in fruntea tarilor producatoare de petrol, contribuind si la situarea pe locul 5 in anul 1900 , a tarii noastre , in aceasta ierarhie !!!