You are here
Home > Moreni > Moreni > DESPRE PETROLUL ROMANESC CU ….NOSTALGIE -7. SISTEMELE DE FORAJ DIN ROMANIA IN PERIOADA 1861-1916 !

DESPRE PETROLUL ROMANESC CU ….NOSTALGIE -7. SISTEMELE DE FORAJ DIN ROMANIA IN PERIOADA 1861-1916 !

Această prezentare necesită JavaScript.

Anul 1861 a marcat forarea primei sonde de petrol in tara noastra. Spre deosebire de puturi, care se sapa manual, sondele se foreaza  cu ajutorul unor  instalatii si scule specifice. Sistemele de foraj cele mai utilizate erau urmatoarele;Sistemul Canadian,sistemul Pensilvan, Sistemul Hidraulic.

Sistemul Canadian.

Acest sistem in diferite variante, a fost cel mai raspandit in tara noastra  pana in anii 1926. el cuprindea; Turla,Troliul sau mecanismul de foraj, Sculele de Foraj, Motorul care asigura executarea operatiunilor grele.

Turla era o constructie din lrmn sub forma unui trunchi de piramida , avand o inaltime  de 18-20 m.Sectiunea patrata  avea la baza 6 m si la varf 1,2 m. pe turla  se monta un dispozitiv cu scripeti pe care se rulau cablurile cu care se executau diferite operatii.Turla se construia din  scanduri de brad, avand patru  picioare unite la anumite intervale prin rigle si intarite  cu diagonale .In interiorul turlei se construiau 2 poduri( platforme), unul la 2,5 m de sol si altul la o inaltime corespunzatoare cu lungimea prajinilor de sapare .

Capra cu scripeti montata in varful sondei se numea geamblac. Cea mai simpla constructie consta in doua traverse de lemn asezate una langa alta si lasand loc liber pentru un scripete. Mai tarziu  cand  extragerea titeiului din put se facea cu ajutorul unei tobe de lacarit, a fost necesar sa se monteze al doilea scripete pentru conducerea acestui cablu. Deoarece rola de ghidare a cablului tobei de lacarit  era excentrica fata de axul median al gaurii de sonda, cu timpul s-a dat acestui scripete o pozitie centrala , prin mutarea lui pe o capra de lemn deasupra scripetelui pentru sapa . Acesta era geamblacul romanesc.

Desi purta si denumirea de canadian, troliul folosit in tara noastra  se deosebea mult de original utilizat in Canada.El servea pentru  transmiterea fortei de la motor la dispozitivele de lucru. Agregatele sale principale erau balansierul si toba de manevra. Cu ajutorul balansierului se realiza miscarea sapei (trepanului).Toba de manevra rula sau derula un cablu de care se legau prajinile de foraj, lingura de curatire, coloana de burlane sau diferite scule. Toate piesele care constituiau mecanismul erau montate pe schele de lemn si mai tarziu de metal. dupa modul de constructie  distingem urmatoarele tipuri de trolii;

-Tipul galitian- se compunea dintr-un ax principal, pe care se fixau trei roti de transmisie( construite initial din lemn), o roata principala, pentru cureaua  de transmisie de la masina cu abur si doua roti pentru punerea in miscare a tobei de lacarit si a tobei de sapare.Toba de sapare mai scurta  se gasea in apropiere de axul sondei si manevra printr-un cablu petrecut peste o rola a geamblacului, pajini de sapare, sau coloana de burlane. A doua toba era mai lunga  si se folosea la  la manevrarea lingurii de curatare.Mecanismul mai cuprindea  balansierul ( o parghie de lemn sau metal) care se misca  pe o capra  montata langa picioarele sondei .

-Tipul Mac Garvey-deosebirea fata  de tipul galitian consta in plasarea tobei de lacarit deasupra tobei de manevra.

-Tipul romanesc, cu o singura toba – la acest troliu toate manevrele se executau cu o singura toba . Troliul se gasea in planul median al sondei  , evitand uzarea rapida a cablurilor. Bazat pe principiul troliului roman , firma „Trauzl @ Co ” din Viena , a construit un dispozitiv destinat forajului unor sonde mai adanci. De asemenea , pe acelasi principiu, societatea „Steaua Romana” a conceput in anul 1906 un troliu mai complicat, destinat sondelor de mare adancime.In acelasi an , din combinatia  tutror dispozitivelor descrise , a rezultat troliul romanesc cu doua tobe, care intrunea  toate conditiile cerute de un foraj mai perfectionat.

La forajul prin sistem canadian se disting trei forme principale de lucru; forajul propriu-zis,curatirea( inlaturarea materialului sapat), tubarea( consolidarea gaurii sapate).

a)Forajul Propriu-zis, Saparea  se executa  prin lovirea de 30-40 ori pe minut a trepanului ( sapei) cu roca. Trepanul  era un instrument de forma unei dalti. La partea  superioara  se termina  printr-un filet menit sa faca legatura cu celelalte piese.Lama se prezenta  sub diferite forme, terminandu-se fie printr-un tais simplu fie printr-un tais  cu corniere dispuse perpendicular.trepanul  se insuruba  in tija trepanala, care era o bara masiva de fier, avand o lungime de 5-10 m si un diametru mai mic decat al trepanului. La partea inferioara se termina cu o mufa  iar la partea superioara  cu un filet la care se fixa o geala ( foarfece)Tija formand impreuna cu trepanul un singur sistem, marea , marea greutatea acestuia , crestea forta impactului si asigura verticalitatea  caderii in gaura .

Pentru lansarea trepanului in put se foloseau tije de fier rotund(prajini) in lungime de 10-12 m, cu un diametru variind intre 18 si 32 mm, in functie de  adancimea si diametrul gaurii. Tijele se  terminau la extremitati prin mufe si cepuri prin care se fixau intre ele.Intre tija trepanala si tijele de sapare se interpunea geala . Aceasta se compunea  din doua parti care culisau intre ele  pe o lungime de cca 2200-300 mm. Geala evita transmiterea socurilor  care se produceau prin lovire asupra prajinilor de foraj, jucand in acelasi timp si rolul de instrument de salvare;in cazul in care trepanul se intepenea in nisipuri iar degajarea lui  nu se putea face prin simpla tractiune, geala oferea  posibilitatea  degajarii prin lovire de de jos in sus .

Sistemul de instrumente descris mai sus  se lega la  balansier cu ajutorul unui lant. La celalalt capat lantul se fixa  la un aparat de avans montat in mijlocul balansierului.Treptat odata cu cresterea adancimii , trepanul trebuia coborat pentru a lovi continuu talpa sondei. Se utilizau diferite constructii, dintre care  cele mai uzuale  erau aparatul de coborare canadian si cel roman.

Aparatul canadian se compunea dintr-un ax  pe care se infasura  lantul de prajini.La o extremitate a lantului se gasea o roata dintata  tinuta in pozitie  de una sau doua blocaje. Aparatul functiona  indepartand  pentru un moment blocajele de pe roata  si lasnd lantul sa se desfasoare sub greutatea prajinilor de care era legat.Coborarea trepanului continua pana la desfasurarea lantului  dupa ax; atunci se oprea sapatul, se insuruba  o noua prajina scurta , se insuruba lantul si se relua lucrul.Aparatul avea dezavantajul functionarii neregulate a blocajelor, ruperii dintilor si caderii prajinilor in put.

La dispozitivul roman, miscarea  axului pe care se infasura lantul se realiza prin roti dintate comandate de un „surub fara sfarsit”Prin rotirea surubului intr-un sens sau in altul se ridica sau se cobora sistemul de sapare. Acest sistem era mult mai perfectionat decat sistemul canadian.

Saparea se executa sub supravegherea maistrului sondor, care prin pipairea lantului intuia jocul foarfecelui si aprecia cum lucreaza trepanul, hotara momentul cand trebuia coborat sau extras pentru curatirea  gaurii cu ajutorul lingurii.Extragerea sau introducerea trepanului se facea cu ajutorul tobei mici a troliului, pe care se infasura  cablul ce trecea prin  scripetele de la geamblac si se lasa vertical pe gura putului , purtand o greutate denumita „purcel”. De ceasta se lega  printr-un suvei garnitura de foraj. Prin rotirea tobei , prajinile erau extrase  bucata cu bucata  pana la iesirea trepanului. Operatia de introducere se realiza in sens invers.

b)Curatirea.Sub loviturile trepanuluiroca era transformata intr-o masa noroioasa care se ingrosa din ce in ce mai mult, reducand efectele sapei. In acest moment se extragea trepanul, procedandu-se la curatirea gaurii de materialul sfaramat cu ajutorul lingurii.Ea consta dintr-un tub cilindric, terminat la partea de jos  cu un sabot de otel prevazut cu o valva  care se deschidea de jos in sus . La partea superioara  se gasea o toarta cu filet. Lingura , insurubata la o tija  groasa, prin intermediul foarfecelui. era lovita  de cateva ori de talpa sondei, masa noroioasa  patrundea in tub prin supapa  care o retinea, lingura  era extrasa curatata  si reintrodusa , operatia repetandu-se ori de cate ori era nevoie. Manevrarea lingurii se facea  fie cu prajinile de sapare fie  printr-un cablu de otel.

c) Tubarea si cimentarea gaurii de sonda .O problema destul de compicata  in procesul de foraj”uscat”, era aceea a inchiderii, izolariiapelor.La diferite adancimi  se intalneau  strate permeabile, imbibate cu ape, care dupa natura lor puteau fi dulci sau mineralizate. Aceste ape trebuiau izolate pentru a se evita inundarea zacamantului de petrol.Operatia se realiza prin  presarea coloanei de burlane imtr-un strat  impermeabil, aflat sub ctratul acvifer. In spatele coloanei se introducea  argila plastica sub forma unei mase noroioase in care se mai adaugau calti tocati sau fire de Manila taiate marunt. Se stabilea astfel o adeziune  intre peretii coloane si cei ai gaurii.inunele cazuri cand coloana nu putea fi oprita intr-un strat impermeabil se proceda la cimentarea ei.Un alt mijloc de izolare a apelor, intrebuintat cu succes  la acea epoca  in Romania , consta in in legarea  la 1-2 m de sabot a unui manunchi  de sfoara de Manila , In contavt cu apa , firele de sfoara  isi mareau volumul si prin presarea coloanei se stabilea o buna adeziune cu gaura ..La forajele de explorare in formatiuni necunoscute era necesar ca apele intalnite sa fie izolate succesiv, consumandu-se multe coloane. Dupa atingerea unui orizont productiv se trecea la exploatarea lui. In cazul existentei mai multor orizonturi productive, stratul se izola  prin metodele aratate mai sus dupa care se continua sapatul pentru interceptarea orizontului urmator.

Sistemul Pensilvan.

Acest sistem s-a folosit pentru prima oara  in Romania  intre anii 1884-1886 la Draganeasa, dar cu rezultate nesatisfacatoare, din cauza devierii gaurilor de sonda .De la aceasta data , aproape 20 de ani  folosirea sistemului a fost restransa si limitata numai la exploatarile „Hagianof @Campeanu”. Dupa infiintarea Societatii”Romano Americana”, in 1905, sistemul a luat o extindere mai mare. Spre deosebire de sistemul canadian , unde miscarea  trepenului se facea cu prajinile , la forajul pensilvan se realiza  printr-un cablu de otel atasat la balansier. La acest sistem , inaltimea de cadere a trepanului si deci efectul loviturii erau mai mari, iar trepanele utilizate erau de o constructie diferita  fata de cele folosite la forajul canadian.Pentru obtinerea unei gauri rotunde trepanul trebuia invartit in timpul saparii. Rotatia se obtinea , in parte, sub efectul intinderii cablului. Se obisnuia  sa se dea si de la suprafata o rotatie prin invartire intr-un sens sau in altul .Extragerea trepanului se facea mult mai repede decat la sistemul canadian, prin infasurarea cablului pe toba celelalte operatii ramaneau aceleasi.

Sistemul HidraulicPercutant.

Principiul forajului cu curent de apa  este vechi si a rezultat din necesitatea obtinerii unei  curatiri rapide si continue a talpii de materialul sapat.In anul 1904 sub directia lui A. Raky forajul hidraulic  incepe a se folosi  pe  o scara mai mare. Aproape toate sondele din Moreni, Pitigaia si Baicoi apartinand societatii „Regatul Roman” au fost sapate in acest mod.Sistemul hidraulic  se prezenta sub doua variante.

1)Cu circuit direct – curentul de apa  este pompat prin prajinile de  foraj , iese prin orificiile sapei, intorcandu-se la suprafata  sub forma unui curent ascendent antrenand materialul sapat , varianta folosita la dispozitivul „Raky”

2)Cu circuit indirect- curentul de apa introdus prin exterior, patrunde  prin orificiile sapei  si iese la suprafata prin prajinile de foraj.

Daca la sistemele „uscate”, cum sunt cele canadian si pensilvan, in put  se introducea numai atata apa  pentru a mentine in suspensie materialul sapat, formand o masa noroioasa , care era extrasa cu lingura , la sistemul hidraulic, apa curata  sau noroiul introdus cu o anumita viteza spala talpa sondei,, creand un curent ascendent care antrena materialul sapat in mod continuu pentru a-l aduce la suprafata.

Principiul de lucru erasimplu ; prajinile de foraj legate de un cablu , primeau miscarea de la motor si o transmiteau trepanului, Acesta prin  percutare repetata  a rocii , o faramita. Prininteriorul prajinilor de foraj se pompa apa , care iesind prin orificiile trepanului, antrena particulele de roca , evacuandu-le in batale  sapate in pamant..O roata excentrica  fixata pe un ax  era pusa in miscare de un motor, printr-o serie de transmisii. Garnitura de foraj nu mai era suspendata  de un balansier, ci de un cablu  care se infasura  pe arborele dispozitivului de manevra. Tijele si trepanul, datorita sistemului de scripeti, aveau o cursa  de patru ori mai mare decat excentricitatea. La toba  era adaptat un angrenaj cu surub „fara sfarsit” care regla viteza de forare. Dupa saparea unei bucati, atunci cand legatura ultimei tije se apropia  de gura sondei, garnitura de foraj se suspenda , cablul se ridica si se adauga o noua prajina . Dispozitivul de mai sus , denumit „Rapid” apartinea firmei „Trauzel @ Co” si a fost imaginat in 1896. Rezulta asadar ca  sistemul cel mai avantajos ( dar si mai scump) era cel hidraulic cu percutie, deoarece sapa  lucra  numai in teren viu, lipsit de fragmente de roca , acestea find  in mod continuu evacuate de curentul de apa , si se evitau marsurile inutile pentru curatirea talpii cu lingura.

Astfel se  putea sapa 30-35 m/zi, fata de 3-4 m /zi  cat se realizau in conditii favorabile cu celelalte sisteme . Cu toate acestea , sistemul hidraulic a fost folosit mai rar in aceasta perioada  din cauzautilajelor perfectionate dar mai scumpe , pe care le solicita .

 

 

 

..

Vasile Dragomir
Nascut la 23.12.1951. Casatorit cu doi copii majori . Formatie profesionala =Inginer Foraj extractie (masterat in domeniul forajului dirijat din anul 1996) In momentul de fata , lucrez de acasa !!!
http://www.vasiledragomir.ro

Lasă un răspuns

Top