You are here
Home > Cărți > Au fost sau n-a fost , o noua carte eveniment , marca Tudor Pacuraru , despre implicarea serviciilor sovietice in Revolutia din Decembrie 1989 din Romania !!!

Au fost sau n-a fost , o noua carte eveniment , marca Tudor Pacuraru , despre implicarea serviciilor sovietice in Revolutia din Decembrie 1989 din Romania !!!


      Asa cum va spuneam intr-o postare anterioara , a aparut la editura Evenimentul Istoric , cartea prof Tudor Pacuraru intitulata PLANUL NISTRU -1989, Implicarea GRU in Revolutia din Decembrie .
     Am fost onorat sa primesc din partea autorului un exemplar al acestei carti , pentru care ii multumesc si pe aceasta cale .
Dedicatia aici :

In aceasta postare va prezint cele doua prefete ale cartii;
Mai jos prefata semnata de Gl.mr(ret)-prof univ dr NICOLAESU GHEORGHE ;

                                                              PE MARGINEA UNEI CĂRȚI-EVENIMENT:
                                                                                         „NISTRU – 1989”

    […] După 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, memoria colectivă s-a diminuat constant. Timpul scurs, încărcat de evenimente interne și externe a contribuit masiv la o eroziune a curiozității colective de a afla ce s-a întâmplat cu noi atunci. Pe de altă parte populația de astăzi nu mai dispune aproape deloc de o minimală pregătire militară, pentru a putea înțelege substanța acelor evenimente. Și nu în ultimul rând, precaritatea unei pregătiri a celor care se încumetă să relateze fapte de o asemenea complexitate. De aceea, consider tentativa autorului curajoasă și lăudabilă, pe de-o parte, iar pe de alta, marcată de rigurozitate științifică și capacitate de analiză deosebită. […]
       Tudor PĂCURARU are înțelegerea evenimentelor extrem de clară și le prezintă într-o logică impecabilă.
Întâlnirea sovieto-americană de la Malta continuă și astăzi să inflameze spiritele și imaginația „analiștilor” și geopoliticienilor. În esență, acolo s-au tranșat lucruri care nu mai puteau să treneze; URSS era în pragul colapsului, iar conducătorii ei sperau că o infuzie de capital de 90 – 100 miliarde $ (la valoarea din acea epocă) ar fi putut să salveze nava de la scufundare. Era, de fapt, apusul unui imperiu croit pe nisip și teroare, iar banii erau doar un drog trecător. În schimbul lor, Europa de Est trebuia să fie preluată treptat de Occident.
Se punea problema schimbării conducerilor țărilor socialiste, considerate închistate și „refractare” la noile evoluții către               „Noua Ordine Mondială”. Concret, singurul impediment îl constituia Nicolae Ceaușescu împreună cu clica lui de analfabeți care nu s-ar fi lăsat „duși” de bună voie. Iar sovieticii și-au asumat răspunderea să rezolve problema. Cum? Prin acțiuni terorist-diversioniste, iar dacă acestea n-ar fi reușit, printr-o invazie controlată a teritoriului țării, care s-ar fi putut dezmembra pe alocuri, în favoarea unora. Scenariul preconizat în Planul „NISTRU-1989” a suferit schimbări radicale, atunci când lovitura de stat a degenerat într-o mișcare revoluționară de mase, poate mult mai reală decât Marea Revoluție Socialistă din octombrie 1917, care a început în noiembrie, sub conducerea lui Lenin, care s-a trezit în mijlocul evenimentelor, neștiind ce se întâmplă. […]
       Autorul pune cap la cap evenimentele petrecute în acele zile ale lui decembrie 1989 și face o descoperire uluitoare – află cui i se datorează morții (1290) și răniții (peste 4000). În urma analizei minuțioase a puzzle-ului Revoluției Române, autorul consideră că majoritatea victimelor sunt rezultatul acțiunii forțelor terorist-diversioniste SPEȚNAZ, care au acționat în Timișoara și București cu preponderență, sprijinite de efective de cercetare-diversiune din Armatele Ungariei și Iugoslaviei.
O mențiune aparte o datorăm grupului de generali și ofițeri recrutați de G.R.U. cu dosare în regulă la Securitatea Română („Corbii”), în frunte cu gl. Militaru N., numit ministru al apărării de către președintele FSN, Ion Iliescu. Armata s-a ales atunci cu generalii decrepiți – „Corbii”, așa cum țara s-a pricopsit cu Iliescu în fruntea sa. Lor a încercat să le țină piept grupul generalilor „patrioți” – Stănculescu, Chițac, care ulterior au fost condamnați la câte 15 ani de închisoare fiecare, gl. Gușă și gl. Milea, fostul ministru al apărării care se sinucisese cu câteva zile înainte de moartea Ceaușeștilor. „Corbilor” li se pot atribui degringolada și morții rezultați în urma manipulărilor și inducerii în eroare a cetățenilor țării lor dar, nu în ultimul rând, pilonului FSN care de 30 de ani se tot reinventează, în speranța estompării până la dispariție a răspunderii.
     Autorul pune în final trei întrebări retorice, la care răspunde argumentat. Avea și cu ce. Oricum, va fi greu să combați răspunsurile pe care și le dă și pe care ni le oferă:
     1. Da, a fost Revoluție, pentru că nemulțumirea românilor atinsese un grad de saturație maximal. Însă a fost nevoie de un pic de dezinformare (atacul aerian al teroriștilor și otrăvirea fântânilor), un pic de manipulare (haideți toți la Televiziunea Română s-o apărăm de teroriști, iar acolo se trăgea peste tot, însă gloanțele se opreau la etajul 11, unde erau membrii autonumiți ai FSN), un pic de teamă și foarte mult curaj al tinerilor care au ieșit în stradă.
     2. N-a fost puci, pentru că Ceaușescu nu s-ar fi dat la o parte decât mort. A și dovedit chestia asta. Puci a fost în Bulgaria, unde obositul Jivkov i-a lăsat pe primul-ministru Mladenov și pe ministrul apărării Djurov să-și facă „de cap”, știind că vor păți și ei aceeași soartă.
    3. O revoluție fără victime nu există. Numărul lor putea fi redus dacă Pilonul FSN și „Corbii” n-ar fi încercat să demonstreze lumii că în România, Ceaușescu chiar a produs 60.000 de victime. Cei care au murit și răniții au plătit tributul acestei inconștiențe și iresponsabilități politice.
    Lumea se mișcă și intră într-o etapă nouă. O eră fără războaie mondiale, dar udată de sângele victimelor terorismului internațional. NATO s-a restructurat de mai multe ori în ideea de a face față noilor provocări. Noua ordine mondială se desfășoară astăzi pe toate coordonatele vieții planetare. Sunt pe cale de apariție noi centre de putere, cărora le-am putea spune și Imperii, dar sunt mai mult decât atât.
    „În capul trebii”, cum spunea marele nostru scriitor Marin Sorescu, se vor așeza unii despre care nici nu bănuiam că există.
      Actuala pandemie pe care o traversăm face în continuare victime. Nu există, deocamdată, mijloace de contracarare. NATO n-are posibilități în acest domeniu. Încearcă să se supună și ea noilor reguli impuse cărora nimeni n-a reușit să le măsoare eficiența.
    Iar noi continuăm să ne întrebăm „Cine a tras în noi… după 22?”
Dacă n-au existat teroriștii străini, atunci pe 21.01.1990, Biroul Politic al CC al PCUS ce a aprobat în unanimitate sub denumirea de Rezultatele Intervenției Trupelor SPEȚNAZ în România?

Gl. mr. (ret.) prof. univ. dr.
NICOLAESCU Gheorghe

Si prefata semnata de Conf.univ.dr. Florian BICHIR ,Cercetător științific al Academiei Române

Planul Dnester a reușit după 21 de ani

     Cronica unei intervenții internaționaliste” exact asta face. Taie în carte vie, îndepărtează tumorile maligne ale unui eveniment asuO carte trebuie să usture, să taie precum bisturiul unui chirurg, spunea pe undeva Mircea Eliade. Ei bine, cartea lui Tudor Păcuraru – „NISTpra căruia se va mai scrie zeci de ani de acum înainte: decembrie 1989. Din punctul meu de vedere cartea este una fundamentală pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 pentru că probează fără niciun echivoc implicarea sovietică. Dacă până în prezent au existat destule lucrări serioase care au demonstrate că în anul fatidic 1989 în România a existat o lovitură de stat, nimeni până la Tudor Păcuraru nu a pus degetul pe rană și a indicat cu probe irefutabile implicarea sovieticilor în România. Subiectul este atât de delicat pentru unii, încât autorul a fost înjurat copios încă de la lansarea primului capitol publicat în prestigioasa revistă “Evenimentul Istoric”. Era contestată până și existent autorului, nu doar studiul care nici nu apăruse pe piață. Da! Se detona o bombă. Un prestigios și rafinat analist al serviciilor secrete col(r) Tudor Păcuraru[1] demonstrează pas cu pas, intervenția sovietică în România. Cu probe!

     Prefețele lungi sunt plictisitoare. Dar mă simt nevoit să adaug câteva rânduri despre Operațiunea Nistru/Dnester, contestată până în prezent de pro-sovietici și urmașii lor. Evident au dreptate. România, Grădina Maicii Domnului a fost ocolită de sovietici, fiind singura țară din Estul Europei în care aceștia nu au intervenit! […]

      Că operaţiunea „Nistru“ a fost cât se poate de reală ne-o demonstrează și istoricul Alex Mihai Stoenescu în cartea, „România postcomunistă 1989 – 1991“ – Editura RAO, 2008: „O primă aripă era cea militară, avându-l în frunte pe generalul (r) Nicolae Militaru, și care îşi găsea originea în complotul organizat de GRU începând cu anul 1969 (operaţiunea „Nistru“). Această aripă viza o răsturnare a lui Ceauşescu printr-un puci organizat la nivelul unor comandanţi activi sau în rezervă din armată şi al unor foşti lucrători din Securitate, sub coordonarea agenturii militare sovietice din România. Rezervele arătate de Ion Iliescu în privința suprimării lui Ceauşescu au condus la iniţiativa grupului militar de a-l contacta pe omul de afaceri de origine română Ion Rațiu, în Anglia, sub titulatura de Frontul Militar Român (FMR), cu scopul de a le furniza armament și muniţie cu efect tranchilizant. Lipsa de rezultate îl determină pe Nicolae Militaru să caute contactarea directă a reprezentanților oficiali ai URSS acreditați în România, fapt ce se va petrece la Consulatul sovietic de la Constanţa“, dezvăluie Alex Mihai Stoenescu. Și istoricul Dennis Deletant certifică existența planului „Nistru“, în cartea sa „Ceauşescu and the Securitate“.

       URSS nu a invadat România, dar nu a renunţat la încercarea de a-l detrona pe Ceauşescu printr-o intervenţie militară. La ordinul lui Brejnev, după cum susţine și defectorul Ion Mihai Pacepa, serviciile secrete au elaborat încă din iulie 1969 operaţiunea „Nistru“ („Dnestr“). Aceasta viza aducerea la conducerea României a unui membru PCR loial URSS[2].  Planul Dnester a reușit după 21 de ani. în decembrie 1989.

     Vorba prietenului Dan Andronic: „pentru a înțelege prezentul este nevoie să cunoaștem și să explorăm trecutul”! Aveți în fața dumneavoastră un volum care vă explică la milimetru cum a fost dus la îndeplinire Planului Dnester!

 

Conf.univ.dr. Florian BICHIR

Cercetător științific al Academiei Române

 

 

[1] Încadrat în cadrul Serviciului Român de Informații în 1996 și trecut în rezervă în 2017, colonelul Tudor Păcuraru a fost coordonatorul unor sectoare de analiză-sinteză din zona Apărarea Ordinii Constituționale.

[2] Potrivit lui Pacepa, operaţiunea avea cinci prevederi de bază: 1) preluarea conducerii Armatei şi Securităţii de către un înalt ofiţer român recrutat de organele sovietice; 2) crearea unui Front al Salvarii Naţionale – care figura şi în planurile Kremlinului pentru instalarea de guverne prosovietice în Grecia şi Spania; 3) atragerea simpatiei internaţionale prin lansarea zvonului că zeci de mii de oameni au fost ucişi de terorişti străini, veniţi în ajutorul lui Ceauşescu; 4) informarea permanentă a Moscovei asupra stadiului loviturii de stat; 5) solicitarea intervenţiei militare a URSS, în cazul în care succesul loviturii de stat ar fi fost periclitat.

 

Lasă un răspuns

Top