BISERICA „BUNA VESTIRE” DIN VALEA LUNGA OGREA -CLIPE IN ISTORIE !!!

Din cartea „VALEA LUNGENILOR, MONOGRAFIA COMUNEI VALEA LUNGA ” autor  IUSTIN CRACIUN ( fiu al satului)  citim despre  Biserica „Buna Vestire”- Ogrea 

    ” Biserica are o vechime de 156 de ani, construită între anii 1854 – 1856 pe dealul numit ,, La Tei “, la îndemnul  domnilor Nicolae Scurtu, boier de neam, Dragomir Grigore Lungeanu, boier – arendaş şi İon Albescu Costea.

     Forma bisericii este cea de cruce cu două turle, de mărime egală, cu sânii bisericii având lăţimea de 1,60 m în interior, cu pridvor pe două coloane, închis, lungă de 19,50 m, lată de 7,10 m. Este construită din piatră şi cărămidă, având un zid de 80 cm de jur împrejur.

     Terenul ocupat de biserică are o suprafaţă de 135 mp. Cimitirul se află în jurul bisericii, înconjurat de tei şi salcâmi.

     Zidirea bisericii a început la 4 iulie 1854, terminată şi sfinţită la 4 noiembrie 1856, aşa cum ne arată pisania de deasupra uşii de la intrare, iar în slujba bisericii s-a orânduit preotul Gheorghe Lungeanu.

     Din început parohia făcea parte din moşia ce aparţinea Mănăstirilor Dealu şi Gorgota, fiind zidită în timpul mitropolitului Nifon al Ungro-Vlahiei şi sub domnia lui Barbu Ştirbei Vodă.

     Acoperişul bisericii a fost din şindrilă la inceput, s-a acoperit cu tablă galvanizată în anul 1970 de preotul paroh İon Târcă, iar în anul 2007 – 2008 s-a acoperit cu tablă ondulată  de către preotul paroh Constantin Panait.

     Pictura bisericii cea de început, a fost făcută de iconografi populari. Pictura interioară a fost renovată în anul 1927 de Dimitrie Belizarie, în timpul preotului Dionisie Popescu, costând suma de 250.000 lei, bani strânşi de la enoriaşi. În anul 1987 s-a renovat pictura bisericii atât în interior cât şi în exterior, de pictorul Olteanu Marin în timpul preotului İonaşcu İosif Emil.

     Mobiliereul a fost scluptat la C. Babic în Bucureşti.Tâmplăria este din lemn de stejar, pe care sunt fixate icoanele cu scene din Noul şi Vechiul Testament.

     Catapeteasma bisericii de zid a fost înlocuită în anul 1927 cu cea de stejar şi s-a desfiinţat peretele ce despărţea naosul de pronaos, pentru ca biserica să fie mai încăpătoare. În anul 2002 catapeteasma a fost placată cu foiţă de aur, de către actualul preot paroh, Panait Constantin.

     Clopotniţa bisericii este de formă pătrată, din stejar, acoperită cu tablă, construită în anul 1940, lângă care s-a mai adăogat două chili. Ea are două clopote, unul mare confecţionat în anul 1919, donat de preotul paroh Dionisie Popescu şi unul mai mic donat de: İon, Gheorghe şi Vasile Călimănescu în anul 1929. Clopotele sunt confecţionate din bronz şi argint la fabrica , ,, Nicolae İonescu “ din Bucuresti.

     Toaca bisericii a fost făcută din fier în anul 1856 aprilie 9.

     Preoţii slujitori ai acestei sfinte bisericii au fost:

1. preotul Gheorghe Lungeanu, orânduit la 4 noiembrie 1856;
2. preotul İon Popescu, instalat la 14 martie 1882;
3. preotul Dionisie Popescu, hirotonisit la 15 ianuarie 1915, decedat la 6 august 1938;
4. preotul Târcă İon, 1938 – 1982;
5. preotul Nicuşor İonaşcu, 1982 – 1993;
6. preotul Constantin Panait, 1994 – 2018.

     Ca dascăli au slujit în strană: Nicolae Tătarul, İon Tătaru, İon Scurtu, Nicolae Scurtescu, Petre Nicolae, Pavel Scurtu, Rădulescu Zaharia, Stroelescu George, Bogdan Lăzărescu.

     Biserica se află în bună stare, cu un frumos aspect interior şi exterior.”

L-am cunoscut  pe actualul Preot Paroh Constantin Panait in urma cu multi ani  cand traia mama mea Maria Dragomir , care a dorit sa facem o „sfestanie ” la un put pe care  l-am construit in curtea casei din Valea Lunga Ogrea nr 3 ( unde m-am nascut ).

 Am pastrat relatii bune cu preotul Constantin Panait ( chiar daca „poporul” nostru era arondat bisericii din Cricov  unde isi doarme somnul de veci ) , domnia sa participand si la slujba de inmormantare a mamei mele 

  Am ramas placut impresionat de reactia domniei sale  cand l-am sunat  si i-am povestit pe scurt ca doresc  sa scriu o carte despre  „Oamenii Generatiei Mele ” si as fi onorat  daca si domnia sa  mi-ar trimite cateva note biografice – a acceptat fara ezitare ( citise postarea despre preotul Sebastian Serban  de „pamant” din Ogrea ) si in mai putin de 10 zile am primit materialul solicitat.

   Daca aveti timp si dispozitie  va invit sa cititi aceste note biografice  despre preotul Constantin Panait scrise chiar de domnia sa  !!!

PREOT CONSTANTIN PANAIT

                                   BISERICA  „BUNA VESTIRE ” Valea Lungǎ Ogrea, județul Dȃmbovița

      Dumnezeu a hotǎrȃt sǎ vin pe lume ȋntr-o zi de septembrie, 18, anul 1971, din pǎrinții Constantin și Rodica, ȋn localitatea Pietroșița, județul Dȃmbovița. Ȋn familia noastrǎ suntem patru frați: doi bǎieți și douǎ fete, Surorile mele, Daniela și Paula, sunt nǎscute ȋn 1968 și 1969, iar fratele meu, Cristian, ȋn 1982.

       Familia ȋn care m-am nǎscut și am crescut este una binecuvȃntatǎ de Dumnezeu, cu oameni muncitori, credincioși, ȋnclinați spre lucruri practice și utile ȋn viațǎ. Tatǎl meu, constructor renumit cu ani ȋn urmǎ, mi-a insuflat dragostea de a ridica ,, o casǎ de la zero”, așa cum se spune, și ȋn scurt timp, pe la vȃrsta de 14 – 15 ani lucram pe șantier, ȋn diverse locuri, construind oamenilor case durabile ȋn care sǎ locuiascǎ și sǎ se bucure ȋmpreunǎ cu familiile lor.

         Am urmat cursurile Școlii Gimnaziale din Pietroșița, apoi Liceul Teoretic din Pucioasa, iar din 1989, am fost acceptat la Seminarul Teologic din București, pe care l-am absolvit ȋn 1994. Ȋntre anii 1995 și 1999, am absolvit Facultatea de Teologie ȋn cadrul Universitǎții ,,Valahia”, din Tȃrgoviște.

         Dupǎ terminarea Seminarului Teologic, ȋn august 1994, am fost hirotonit   preot pe seama parohiei Valea Lungǎ Ogrea, județul Dȃmbovița, sat ce face parte din localitatea Valea Lungǎ.

A vorbi despre preoție e un lucru și greu și frumos.Greu pentru cǎ te apropii de o tainǎ care unește cerul cu pǎmȃntul,și frumos pentru cǎ tot ce vine de la Dumnezeu nu poate fi decȃt frumos. Frumusețea preoției vine de la Ȋntemeietorul ei, ,,Dumnezeul cerului și al pǎmȃntului”, Cel care a rȃnduit așezarea unor persoane alese ca mijlocitori ȋntre El și oile sale cele cuvȃntǎtoare .

      Ȋnceputurile preoției mele, alǎturi de soția mea, Nicoleta, au fost grele, ȋnsǎ știam cǎ orice lucru important se face cu sacrificii și perseverențǎ. Prima datǎ, cȃnd am pǎșit ȋn curtea bisericii satului Ogrea, a fost la sfȃrșitul lunii iulie 1994. M-a impresionat frumusețea bisericii, liniștea locului, atașamentul credincioșilor, iar cu entuziasmul tinereții, aveam ȋncǎ de atunci convingerea cǎ ȋmpreunǎ putem viețui armonios, dar simțeam și o teamă fireascǎ a lucrului luat de la ȋnceput.

        Dupǎ o navetǎ de doi ani ȋntre localitatea natalǎ, Pietroșița și satul Ogrea, ne-am stabilit la Valea Lungǎ, ȋn apropierea bisericii, mai ales cǎ ȋn acel an venise pe lume și primul nostru copil, Emilia.

       Biserica satului era ȋntr-o stare bunǎ, ȋnaintea mea  slujind preoți vrednici, ca pr. Tȃrcǎ Ioan și pr. Ionașc Nicușor. Ȋn scurt timp, avȃnd o oarecare experiențǎ ȋn domeniul construcțiiloram purces la ȋnfrumusețarea sfȃntului locaș, a cancelariei parohiale, a clopotniței și, nu ȋn ultimul rȃnd, amenajarea curții bisericii.

      Ȋn acești 23 de ani de cȃnd sunt preot paroh ,, am ridicat și ziduri”, dar mai ales am urmǎrit sǎ pǎstrǎm prin biserică o viațǎ duhovniceascǎ, autentic creștinǎ, ȋn rȃndul comunitǎții noastre.

      Ȋn anul 2001, ȋn luna iunie, se naște și cea de-a doua fiicǎ a familiei noastre, Alexandra. Susținerea familiei este foarte importantă ȋn lucrarea pastoral – misionarǎ a preotului. Foarte frumos se spune cǎ ,, familia este biserica cea micǎ”, iar ,, casa preotului sǎ fie ca și cum ar fi din sticlǎ”.Ca preot, trebuie sǎ fii transparent, credibil ȋn tot ceea ce faci și ceea ce spui și, cu siguranțǎ, rezultatele pozitive nu ȋntȃrzie sǎ aparǎ.

         Avȃnd iatǎ aceastǎ ȋnclinație spre a construi ȋn fiecare an cȃte ceva, de a-mi propune mereu sǎ fiu alǎturi de credincioși, am demarat ȋn anul 2016 un amplu proiect de construire a unui Așezǎmȃnt Social, atȃt de necesar ȋn misiunea filantropicǎ. Drumul nu a fost simplu nici de aceastǎ datǎ, au fost tot felul de ȋncercǎri și va fi de duratǎ, ȋnsǎ cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor, ȋl vom duce la bun sfȃrșit cu siguranțǎ.

    Preotul, deși ,,dintre oameni”, este ales ȋn mod cu totul deosebit și ,, pus pentru oameni ȋn cele cǎtre Dumnezeu, ca sǎ aducǎ daruri și jertfe pentru pǎcatele tuturor”( Evrei V.1)

       Pot constata dupǎ acești ani cǎ preoția este sublimǎ, dar atrage dupǎ sine o responsabilitate fǎrǎ pereche ȋntre slujirile omenești. ,,Preoția se ocupǎ cu sufletul care-i din Dumnezeu și dumnezeiesc, care-i pǎrtaș nobleței celei de sus și tinde spre noblețea aceea”.( Sf. Grigorie de Nazians)

        Acolo unde legǎtura dintre pǎstor și credincioși stǎ ȋn iubire și ȋncredere, rǎtǎcirea este exclusǎ și integritatea credinței este asiguratǎ. Orice pǎstor de suflete preia de la Pǎstorul Hristos modelul desǎvȃrșit al pǎstoririi adevǎrate, continuȃndu-l atȃta timp cȃt Dumnezeu ne ține ȋn viațǎ.

        Știind cǎ preoția se face cu ,, omul și pentru om”, cǎutarea acestuia trebuie sǎ fie preocuparea permanentă a oricǎrui preot. L-au cǎutat pe om și alții, sǎ ne amintim de Diogene, care cǎuta ȋntotdeauna un om cu felinarul aprins ȋn amiaza mare, dar nu toți au știut unde sǎ-l caute și, mai ales, nu au știut cum sǎ-l gǎseascǎ și, cel mai greu lucru este ca dupǎ ce l-ai gǎsit, sǎ știi sǎ-l pǎstrezi

       Ȋnchei prin a spune cǎ preocuparea sincerǎ și continuǎ, pentru mȃntuirea credincioșilor ȋncredințați cu 23 de ani ȋn urmǎ, va da cheia pentru fiecare inimǎ cu care sǎ deschidem ușa de intrare și de ȋntelegere cu tot omul care dorește adevǎrul.

      Cuvintele Mȃntuitorului ,, mergi și fǎ și tu asemeni” ( Luca 10.37) pot fi adresate oricǎrui preot din zilele noastre care pune ȋn practicǎ ceea ce a ȋnvǎțat, a experimentat prin smerenie șiiubire.  Zi de zi ȋncerc să nu uit ceea ce spunea pe bunǎ dreptate vrednicul de pomenire I.P.S. Antonie Plamadeala “Preotul e un generos, el e un factor de bine, dacǎ se poate spune așa,  de profesie. Preoția nu e o profesiune, dar a fi de profesie făcător de bine, e un act de dǎruire”

Preot Constantin Panait 

Valea Lunga Ogrea ,

28.02.2018