CLARIFICARI DESPRE ETAPELE  TRECERII ORASULUI MORENI LA RANG DE MUNICIPIU !

Intrucat in ultima perioada au aparut mai multe intrebari  referitoare la  CRITERIILE care au stat la baza  ridicarii in RANG  DE MUNICIPIU  al orasului Moreni ( pentru aducere aminte )  si datorita faptului ca subsemnatul a facut parte din acel Consliu Local  Orasenesc  care a demarat aceasta procedura , simt nevoia sa aduc cateva clarificari necesare.

In primul rand trebuie precizat ca  totul s-a facut pornind de la o lege .

LEGE nr.351 din 6 iulie 2001
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi

Textul actului publicat în M.Of. nr. 408/24 iul. 2001 pe care o prezint mai jos

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. – Se aprobă Planul de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi, potrivit anexelor nr. I-V care fac parte integrantă din prezenta lege.

Art. 2. – (1) Reţeaua naţională de localităţi este compusă din localităţi urbane şi din localităţi rurale, ierarhizate pe ranguri, potrivit anexelor nr. II-IV.

(2) Potrivit prezentei legi, ierarhizarea localităţilor pe ranguri este următoarea:
a) rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
b) rangul I – municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;
c) rangul II – municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
d) rangul III – oraşe;
e) rangul IV – sate reşedinţă de comună;
f) rangul V – sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.

Art. 3. – (1) Trecerea localităţilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor locale, cu consultarea populaţiei prin referendum şi a instituţiilor implicate, în condiţiile legii, cu respectarea principalilor indicatori cantitativi şi calitativi minimali prevăzuţi în anexa nr. II, pentru localităţile urbane, şi în anexa nr. IV, pentru localităţile rurale.

(2) Principalii indicatori, elementele şi nivelurile de dotare prevăzute de lege pentru ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale vor sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor şi taxelor.

Art. 4. – În zonele lipsite de oraşe pe o rază de 25-30 km Guvernul, cu participarea autorităţilor administraţiei publice locale, va acţiona în mod prioritar pentru:
a) modernizarea unor localităţi rurale cu rol de servire în zona de influenţă;
b) declararea de noi oraşe, promovând programe speciale de coparticipare la susţinerea financiară a dezvoltării instituţionale, necesare în vederea înfiinţării acestor noi oraşe.

Art. 5. – Organizarea de noi comune se face prin lege, la propunerea consiliului local, în urma consultării prin referendum local a populaţiei din unitatea administrativ-teritorială de la care se preiau localităţile rurale şi a populaţiei din unităţile administrativ-teritoriale care preiau localităţile rurale în cauză, pe baza documentaţiei prin care se atestă îndeplinirea condiţiilor minime cuprinse în anexa nr. IV.

Art. 6. – Pentru dezvoltarea echilibrată a localităţilor urbane şi rurale Guvernul, cu participarea autorităţilor administraţiei publice locale, va acţiona pentru sprijinirea şi revitalizarea unor comune cuprinse în anexele nr. IV şi V, în care s-au produs scăderi accentuate de populaţie în ultimii 30 de ani.

Art. 7. – (1) În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României şi a municipiilor de rangul I unităţile administrativ-teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în scopul înfiinţării de zone metropolitane aferente spaţiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităţilor între aceste unităţi şi factorii de decizie interesaţi în dezvoltarea teritoriului.

(2) Zonele metropolitane prevăzute la alin. (1) funcţionează ca entităţi independente fără personalitate juridică.

(3) Zonele metropolitane pot funcţiona pe un perimetru independent de limitele unităţilor administrativ-teritoriale, stabilit de comun acord de autorităţile administraţiei publice locale.

Art. 8. – Asociaţia zonei metropolitane, cu acordul consiliilor locale şi cu consultarea populaţiei în condiţiile legii, în a cărei rază teritorială s-a constituit, adoptă programul de dezvoltare a zonei.

Art. 9. – În vederea optimizării evoluţiei marilor aglomerări urbane, prin lege se pot înfiinţa în cadrul acestora zone de dezvoltare. Legea va prevedea perimetrul, durata de funcţionare, cadrul instituţional de administrare, precum şi facilităţile acordate.

Art. 10. – În vederea protejării elementelor cadrului natural, a prevenirii extinderii necontrolate a localităţilor urbane şi a asigurării de spaţii de agrement şi recreare, în planurile urbanistice elaborate şi aprobate potrivit legii se va prevedea înfiinţarea de centuri sau zone verzi în jurul Capitalei României şi al municipiilor de rangul I.

Art. 11. – Planurile de dezvoltare naţională, regionale, inclusiv cele transfrontaliere şi de dezvoltare pentru integrarea în spaţiul european, precum şi cele sectoriale se vor elabora pe baza prevederilor secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului naţional – Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, precum şi ale altor secţiuni ale Planului de amenajare a teritoriului naţional aprobate prin lege.

Art. 12. – Nerespectarea prevederilor prezentei legi conduce la anularea actelor, inclusiv a măsurilor şi prevederilor de dezvoltare enumerate la art. 11.

Art. 13. – Autorităţile administraţiei publice centrale şi ale administraţiei publice locale vor coopera pentru asigurarea aplicării prevederilor prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 mai 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

1. PREŞEDINTELE SENATULUI,
   DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 12 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Bucureşti, 6 iulie 2001.
Nr. 351.

ANEXA Nr. I

DEFINIREA
principalilor termeni utilizaţi

1. Localitate – formă de aşezare stabilă a populaţiei în teritoriu, alcătuind un nucleu de viaţă umană, cu structuri şi mărimi variabile, diferenţiate în funcţie de specificul activităţilor de producţie dominante ale locuitorilor, caracteristicile organizării administrativ-teritoriale, numărul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social-culturală şi de echipare tehnico-edilitară. În funcţie de specificul şi de ponderea activităţii economice dominante, de numărul de locuitori, caracterul fondului construit, densitatea populaţiei şi a locuinţelor, de nivelul de dotare social-culturală şi de echipare tehnică localităţile se împart în două mari grupe: localităţi urbane şi localităţi rurale.
2. Localitate urbană – localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activităţi neagricole cu un nivel diversificat de dotare şi echipare, exercitând o influenţă socioeconomică constantă şi semnificativă asupra zonei înconjurătoare.
3. Localitate rurală (sat) – localitate în care:
   1. majoritatea forţei de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin politicile de modernizare îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural;
   2. majoritatea forţei de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraş şi care, prin politicile de echipare şi de modernizare, va putea evolua spre localităţile de tip urban.
4. Unităţi administrativ-teritoriale – potrivit legii unităţile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraşele şi judeţele. Unităţile administrativ-teritoriale de bază sunt oraşele şi comunele care cuprind una sau mai multe localităţi.
5. Oraş – unitate administrativ-teritorială de bază alcătuită fie dintr-o singură localitate urbană, fie din mai multe localităţi, dintre care cel puţin una este localitate urbană. Ca unitate administrativ-teritorială de bază şi ca sistem social-economic şi geografic oraşul are două componente:
   1. componenta teritorială – intravilanul, care reprezintă suprafaţa de teren ocupată sau destinată construcţiilor şi amenajărilor (de locuit, social-culturale, industriale, de depozitare, de producţie, de circulaţie, de recreare, de comerţ etc.) şi extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al oraşului;
   2. componenta demografică socio-economică, care constă în grupurile de populaţie şi activităţile economice, sociale şi politico-administrative ce se desfăşoară pe teritoriul localităţii.

Dimensiunile, caracterul şi funcţiile oraşului prezintă mari variaţii, dezvoltarea sa fiind strâns corelată cu cea a teritoriului căruia îi aparţine. Oraşele care prezintă o însemnătate deosebită în viaţa economică, social-politică şi cultural-ştiinţifică a ţării sau care au condiţii de dezvoltare în aceste direcţii sunt declarate municipii.

1. Comună – unitate administrativ-teritorială de bază care cuprinde populaţia rurală reunită prin comunitatea de interese şi tradiţii, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Satele în care îşi au sediul autorităţile publice ale comunei sunt sate reşedinţă.
2. Teritoriu administrativ – suprafaţă delimitată prin lege pentru judeţe, municipii, oraşe şi comune. Este constituit din suprafaţa agricolă (teren arabil, păşuni şi fâneţe, vii şi livezi), suprafaţa fondului forestier, suprafaţa ocupată de construcţii şi amenajări de infrastructură (căi de comunicaţie, altele decât cele aparţinând domeniului public al statului, echipare energetică, lucrări de gospodărire a apelor), ape şi bălţi şi suprafaţa aferentă intravilanului (construcţii şi amenajări), delimitată prin planurile urbanistice.
3. Reţea de localităţi – totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională), ale căror existenţă şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relaţii desfăşurate pe multiple planuri (politico-administrativ, social-cultural, economic etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi localităţi rurale.
4. Ierarhizarea funcţională – clasificarea localităţilor pe ranguri în funcţie de importanţa în reţea şi de rolul teritorial, a localităţilor urbane – asigurându-se un sistem de servire a populaţiei eficient din punct de vedere economic şi rurale – şi social şi o dezvoltare echilibrată a localităţilor în teritoriu.
5. Rang – expresie a importanţei actuale şi în perspectivă imediată a unei localităţi în cadrul reţelei din punct de vedere administrativ, politic, social, economic, cultural etc., în raport cu dimensiunile ariei de influenţă polarizate şi cu nivelul de decizie pe care îl implică în alocarea de resurse. Această importanţă trebuie să îşi găsească corespondentul şi în nivelul de modernizare.
6. Zonă metropolitană – zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României şi municipiile de rangul I) şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaţii de cooperare pe multiple planuri.
7. Centură verde – zonă delimitată în jurul Capitalei României şi al municipiilor de rangul I, în vederea protejării elementelor cadrului natural, a prevenirii extinderii necontrolate a acestor municipii şi a asigurării spaţiilor suplimentare de agrement şi recreare.
8. Zonă de dezvoltare – perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin sau autohton.
9. Zonă de influenţă – teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreere şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiunile centrului urban polarizator.
10. Sistem urban – sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi de protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-şi autonomia administrativă

Prima etapa a acestui proces a constat  intr-o Hotarare a Consiliului Local Moreni  din 31.07.2002 prin care propune insusirea principalilor indicatori cantitativi si calitativi  de definire a  orasului Moreni , elementele si nivelurile de dotare  prevazute  in fisa  intocmita in acest sens  pentru promovarea PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND DECLARAREA  ORASULUI MORENI CA MUNICIPIU .

In baza acestui document s-a convocat un referendum local cu scopul de a aproba sau nu acest demers al Consiliului Local Moreni .
Referendumul a avut loc in noiembrie 2002 iar conform rezultatelor in cele 9 Sectii de Votare infiintate atunci din cei 17 660 alegatori iscrisi in liste au votat 11295 persoane adica 63,96% din care au Raspuns DA-9684 adica 85,73 %persoane,au raspuns nu 1496 persoane adica 13,24% iar un nr de 115 voturi au fost declarate nule ( sursa -Carte Moreni 2002 Clipe in Istorie pag 74 ).
Dupa aprobarea de catre PARLAMENTUL ROMANIEI a Legii Prin Care Orasul Moreni sa Devina Municipul Moreni si publicarea ei in Monitorul Oficial , Consiliul Local Moreni a hotarat in sedinta Extraordinara din 1 august 2003 ca ziua de 8 septembrie ( Ziua Petrolistului ) sa devina si ziua Municipiului Moreni !!!

Acum dupa aproape 16 ani , ca unora  nu le place  decizia de atunci , trebuie reamintit ca la REFERENDUM au votat DA pentru aceasta decizie  aproape  86 % dintre participantii la vot . Asa s-a scris Istoria  Municipiului Moreni !