Această prezentare necesită JavaScript.

       Istoria petrolului nu a retinut numele autorului primei reusite, nici data exacta la care prin experiente de laborator, s-a obtinut petrolul lampant si nici data si locul unde a fost construita prima distilarie de petrol.Singurele certitudini par sa fie; distilaria fratilor Dubinin in Caucaz in anul 1823;cea a galitianului Abraham Schreiner in anii 1826-1830, precum si o distilarie in Anglia in anul 1838, toate avand ca obiect de activitate producerea petrolului lampant, ars in lampi cu fitil si prevazute cu cilidri de sticla, produs mult mai ieftin si mult mai eficient decat lumanarile de ceara , decat uleiul de rapita sau pacura opaitelor.
        In aceeasi vreme in Romania s-au facut experiente si s-au construit distilarii de petrol. Astfel in 1840, N Choss a construit la Lucacesti o prima distilarie de petrol, urmata in 1844, de cea a luiM Heimsohn si apoi de multe alte „gazarii” plasate pe vestita Vale a Arinilor. Instalatiile acestor distilarii erau formate din mai multe alambicuri verticale, reunite in baterii, la baza carora se facea focul cu lemne, producand un lampant de calitate modesta, dar oricum superior celorlalte substante folosite pana atunci pentru iluminat.
      Adaugam acestor distilarii si pe cea construita in 1853 de catre Dimitrie Nicolau si fiul sau Constantin ,la Arpatac in Covasna.
       Cel care a intuit importanta petrolului lampant, in perspectiva sa imediata si s-a implicat efectiv in aceasta problema , a fost Teodor Mehedinteanu, cunoscut om de afaceri care cunostea bogatia de petrol a Prahovei, in special , la curent cu realizarile europene in acest domeniu si perfect constient asupra profiturilor ce s-ar trage din rezolvarea problemei fabricarii de petrol lampant in cantitati mari si de buna calitate.
      Familia Mehedinteanu isi avea radacinile in Oltenia. Tatal fratilor Marin si Teodor pe numele lui Mihai Mehedinteanu, era originar din Podeni judetul Mehedinti. Inrolat in oastea lui Tudor Vladimirescu, el si tovarasii lui s-au ascuns la Matita judet Prahova, unde in final s-a stabilit si s-a implicat in afaceri cu petrol.
Cea ce l-a detasat pe Teodor Mehedinteanu din randul semenilor sai din tara si strainatate, pe langa faptul ca era bine instruit, educat si informat, a fost interesul pentru inventivitate si inventii, motiv pentru care a cultivat relatiile oamenilor de stiinta ale vremii, patrunzand in anturajul acestora. Astfel Teodor Mehedinteanu a devenit promotorul care a capacitat si angrenat personalitatile stiintifice romanesti ale vremii in activitatea de experimentare in laborator si de elaborare a unor proiecte industriale in scopul fabricarii petrolului lampant.
      Printre aceastia amintim pe „farmacistul Curtii Domnesti”, Adolf Steege, care in 1848 obtinuse prin distilarea unor Sisturi bituminoase, petrol lampant, bun dears in lampi, dar nerentabil avand in vedere distanta de la care trebuia adusa materia prima.
     Administratia capitalei Tarii Romanesti, s-a decis in anul 1855 sa scoata la licitatie iluminarea strazilor din Bucuresti pentru anul 1856 cu petrol lampant.Licitatia a fost adjudecata de catre Teodor Mehedinteanu, dara fost ulterior anulata , deoarece s-a constatat ca acesta nu era inca pregatit pentru acoperirea tuturor clauzelor contractuale.Ambitionat de esecul primei incercari Teodor Mehedinteanu a reluat demersurile pentru imbunatatirea calitatii petrolului lampant . prin realizarea unei instalatii adecvate scopului prioritar si capabila sa produca repede si in cantitati indestulatoare lampantul necesar iluminarii publice a orasului Bucuresti.
       De aceasta data se poate vorbi despre o rafinarie, net superioara vechilor distilarii din tara si strainatate existente la acea vreme. Ea se compunea din cazane cilindrice de 10 000 l fiecare, dispuse vertical si legate in baterii, domuri deflegmatoare si racitor de apa. Baza cazanelor era incalzita cu foc produs prin arderea unui amestec cu pacura si benzina prin intermediul unor „injectoare” rudimentare . Noutatea absoluta era faptul ca produsul finit, petrolul lampant era rafinat initial cu ajutorul unei lesii de cenusa si ulterior cu o solutie de soda caustica si acid sulfuric.
       Spre sfarsitul anului 1856 lucrarile de construire a rafinariei erau in general definitivate, astfel ca Teodor Mehedinteanu era pregatit sa participe la ce-a de-a doua licitatie organizata de Primaria Bucuresti pentru iluminarea cu petrol lampant a strazilor orasului pentru anul 1857, licitatie castigata fara contracandidat, de catre acesta .
     Contractul incheiat la 8 octombrie intre Primaria Capitalei si Teodor Mehedinteanu stipula in esenta urmatoarele clauze ;
      1)Iluminarea strazilor Bucurestiului cu un numar de 1 000 „lampe” din care 772 lampi vechi folosite anterior la iluminatul cu ulei de rapita, care trebuiau reconditionate si adaptate pentru folosirea petrolului lampant si la care se adaugau 228 lampi noi, Aceste lampi trebuiau sa fie gata pentru folosire la 5 luni dupa semnarea contractului.
       2)Lampile urmau sa fie plasate pe stalpi, nominalizati de primarie la distanta de 3 stanjeni intre ele.
       3) Intretinerea in stare de functionare a lampilor revenea antreprenorului si se facea pe cheltuiala acestuia .
     4)Un fanaragiu, angajat al antreprenorului, avea in sarcina supravegherea unui numar de 30 lampi, raspunzand de buna functionare a acestora.
       5)Iluminatul trebuia facut cu „gaz lichid numit hidrocarbura”
     6)Lampile trebuiau aprinse 290 de seri pe an , la o jumatate de ora dupa asfintitul soarelui, iar lumina sa fie de buna calitate.
      7)Antreprenorul avea obligatia sa isi asigure, pe cheltuiala sa rezerva necesara de petrol lampant si accesoriile pentru lampi.
      8)Garantul pentru indeplinirea clauzelor contractului era Anastasie Petru care gira lucrarea „cu ipoteca nemiscatoare” de 5 000 de galbeni.
      9)Pentru reconditionarea si adaptarea lampilor vechi la arderea petrolului lampant, antreprenorul urma sa primeasca de la primarie cate 26 lei pentru fiecare lampa , iar pentru lampile noi cate 186 lei.
      10)Primaria orasului Bucuresti se obliga saachite anual antreprenorului suma de 355 lei de fiecare lampa .
      11)Termenul de valabilitate al contractului a fost stabilit la 4 ani, incepand de la 8 octombrie 1856.
     12)Contractul putea fi reziliat de catre parti in caz de nerespectare a clauzelor stabilite.

      Cu toate clauzele precise stipulate in contractul mai sus amintit, aprinderea celor 1 000 de lampi a trenat si s-a produs sporadic, fie din cauza vechilor lampi, cu defecte majore, care au necesitat mult timp pentru reconditionare, fie din lipsa experientei in aplicarea noului sistem de iluminare.
       Cert este ca , la 1 aprilie 1857, strazile centrale ale orasului Bucuresti, resedinte ale unor institutii publice si ale notabilitatilor orasului au fost iluminate cu petrol lampant, spulberand bezna noptilor dambovitene.

        Asistam in aceasta perioada , la o adevarata competitie in care au fost angrenate administratiile marilor orase romanesti pentru adoptarea iluminatului cu petrol lampant. Iasiul, cea de-a doua capitala romaneasca, face demersurile necesare inca din septembrie 1857 si isi ilumineaza strazile in anul 1858,folosind lampantul produs de o distilarie special construita la Solont.

        Au urmat Romanul-1858,Buzaul- 1859 .Ploiesti -1860 cu 275 felinare( numarul acestora ajungand in 1881 la 1173 bucati)Craiova -1860 cu 400 felinare, Braila -1860, Turnu Severin, Zimnicea,, Oltenita,Targu Jiu,Horezu, Baia de Arama in 1861, Targoviste in 1862,Targu Ocna,Barlad, Focsani,Vaslui,Piatra Neamt in 1862, Tecuci si Odobesti in 1863 de abia in anul 1878 orasul Constanta.
    Interesului special acordat petrolului lampant in tara si strainatate i se datoreaza cresterea rapida a productiei de titei, ce ajunge in anul 1862 la 3226 tone, precum si nr mare de distilarii si rafinarii care ajunge in 1863 la 58 !