O NOUA APARITIE EDITORIALA "MARCA TUDOR PACURARU ",VOLUMUL DNESTR-89:30 DE ANI !!!

PROF TUDOR PACURARU
SCRIITOR , CRITIC LITERAR , VORBITOR DE 7 LIMBI STRAINE , DAR MAI ALES „CERCETAS” AL ARHIVELOR , RADIOAMATOR IMPATIMIT , FIU AL UNEI FAMILII DE ORIGINE BISTRITEANA CU TATAL -FRANCISC PACURARU ,SCRIITOR SI DIPLOMAT CARE A FOST 25 ANI ,AMBASADOR AL ROMANIEI IN ARGENTINA , URUGUAI , GRECIA SI CIPRU

SI MAMA , MARIA DOINA PACURARU , ESEIST , TRADUCATOR SI FILOLOG , PANA IN 1990 LA CATEDRA DE LIMBA SPANIOLA A UNIVERSITATII BUCURESTI .

Saptamana trecuta, prof TUDOR PACURARU , mi-a facut placuta surpriza si m-a vizitat acasa pentru a-mi oferi noua sa creatie literara , cartea DNESATR-89:30 DE ANI , carte aparuta la Editura VATRA VECHE din TARGU MURES , sub ingrijirea Prof NICOLAE BACIUT

COPERTA 1, Ilustratie – Harta sovietica strict secreta ilustrand versiunea din 1970 a planului de cucerire a Greciei, United States government work, apud; https://cia.gov/library/publications/historical-collection-publications/.

Coperta spate ,Luptator GRU cu PISTOLETUL PSM model 1969.Marturii multiple descriu prezenta in acele zile, in punctele „fierbinti” ale Revolutiei a unor suspecti avand asupra lor Armament Sovietic Special Necunoscut in Romania „in decursul zilei de 23 dec 1989 in vilele de unde se tragea au fost prinsi mai multi suspecti , unii raniti , aveau arme asupra lor ( pistoale mici) si o imbracaminte de culoare inchisa ( neagra ) aproape toti fiind imbracati la fel”

In acei ani in Romania socialista , arma regulamentara a Militiei , Securitatii si Armatei era pistoletul model 74-Carpati . Derivat dintr-un pistol de politie cu teava scurta -WalterPPK- este numit pistolet tocmai datorita dimensiunilor sale compacte.

Atunci exista Pistoletul PSM, model 69, calibrul 5,45 care se afla in acei ani in dotarea GRU -Spetnat”

Aceasta pagina de interior este dedicatia autorului pentru mine

La rugamintea mea , autorul a facut scurte consideratii despre cartea domniei sale,Iata-le :

Din patru în patru ani, deîndată ce simt că alegerile bat la ușă, politicienii noștri redescoperă istoria. Mai precis misterele istoriei. Astfel, periodic, din patru în patru ani, reintră în scenă polemicile pe tema Revoluției Române.

A fost Revoluție? Nuuu… „e la fel ca înainte” – ne liniștește un lăutar oltean. Și, imediat, mingea e preluată de politicieni dibaci: a fost lovitură de stat, nu s-a schimbat nimic, voi sunteți comuniști, sunteți vânduți sovieticilor – ba voi, ba ei, vânduți, ba ceilalți, pe ruble… Istoria recentă a României devine astfel, cu fiecare ciclu electoral, o farsă de bâlci grotesc, cu personaje puține, schițate grosolan: Securistul, Comunistul și, evident, Rusul. O farsă plictisitoare, făcută să împroaște cu noroi contracandidații – dar care, uneori, dă naștere unor momente de un comic absolut. Cum a fost acea clipă astrală când un președinte al României a declarat că statul român este „nelegitim”, întrucât s-a născut printr-o lovitură de stat. Haiul total este că, după ce a declamat acest sofism, dânsul nu și-a dat demisia, ci a continuat să prezideze, imperturbabil, asupra ordinii ilegitime pe care tocmai o denunțase vehement.

Atunci când cursul petrolului pe piețele internaționale e ceva mai mare, iar bugetul vecinilor noștri din Nord mai îmbelșugat, această cacofonie demagogică este ațâțată și de interese de peste hotare. Nuuu… nu sovieticii! Securiștii, numai securiștii, SRI-ul a tras! Ce contează că în 89 SRI încă nu exista, ce contează că securiștii aveau armele sigilate la rastel, ce contează că muniția a ieșit la număr până la ultimul cartuș – au tras, ceilalți au tras, nu noi, ei au tras… Corolarul este simplu: „măi românilor, v-ați împușcat unii pe alții, de proști ce sunteți!” La care se găsesc imediat și românași de-ai noștri care îngână oligofren: „ne-am împușcat… popor de proști… ne-am împușcat…”

Pandalia – scuze, pandemia! – m-a surprins într-un moment neprielnic: nu mai aveam nicio carte nouă prin casă. Așa că, în cele două luni care au urmat, între două spălări pe mâini, am reluat toate cărțile pe care nu reușisem să le citesc în lunile din urmă. Printre ele, și masivul volum coordonat de Anneli Ute Gabanyi, „Revoluția din 1989 – învinși și învingători”. O carte din multe puncte de vedere interesantă – până ajungi la inestimabila contribuție a unui „expert independent” american, un anume Thomasson, care ajungea la concluzia că cei 1100+ morți de la Revoluție au fost executați… cu arme GECO, folosind gloanțe dum-dum calibrul 5.6 mm! Și singurii care, în opinia sa, aveau muniție dum-dum calibrul 5.6mm erau securiștii – da, daaa! Nu au existat teroriști, Securitatea a făcut măcelul, cu puști de tir furate de pe la școli, de la premilitari!

În mod evident, americanul nostru „independent” n-a văzut în viața lui un cartuș GECO: ce fel de dum-dum e acela, că la zece metri nu reușește nici măcar să străpungă un PET?! Dânsul îl confundă cu cartușul de război .223 Remington. E normal: în Statele Unite nu există serviciu militar obligator, nu te învață nimeni chestia asta cu armele. Iar cine nu știe, evident că explică altora!

În mod normal aș fi aruncat cartea direct la coșul de gunoi. Dar m-am abținut: n-aveam alta. La care am recitit o dată, de două ori textul respectiv, întrebându-mă: cum Dumnezeule mare putuseră să-l creadă pe acest papagal, să-i includă studiul într-o antologie, ba să-l și publice la o editură considerată serioasă?!

Prima reacție a fost de mare tristețe: iată cine a ajuns să scrie despre temelia de jertfă a României de azi! Apoi m-a năpădit un sentiment de vinovăție: dacă asemenea năuci ajunseseră să-și dea cu părerea, asta se datora faptului că noi, cei care mai știm ce a fost, cum a fost – am tăcut! Iar faptul că am tăcut scârbiți de nivelul dezbaterii – care a ajuns simplă farsa politicianistă – nu e o scuză. Am tăcut, am lăsat pe toți năvlegii să-și prezinte inepțiile!

Atunci m-am hotărât să scriu. A scrie despre un asemenea subiect – Revoluția Română – e curat act de război. Nu te repezi ca bezmeticul într-o asemenea confruntare: pentru asta, trebuie să-ți făurești o strategie. Iar primul pas al oricărei strategii este refuzul: refuzi terenul de confruntare pe care ți-l propune dușmanul. Deci m-am hotărât: nu voi scrie despre securiști. Ar fi de altfel ridicol: nu am făcut parte din respectiva organizație, deci aș scrie despre ceea ce nu știu.

Al doilea pas al oricărei strategii e identificarea avantajului relativ: în ce domeniu ești mai bun decât adversarul? Păi eu am pregătire militară, sunt „la bază” cercetaș – pe când împricinații sunt aflători în treabă. Deci hai să translăm confruntarea pe terenul istoriei militare abordate la modul serios: cu documente oficiale.

Aici apare o problemă: documentele oficiale despre Revoluție – și în primul rând Raportul Comisiei Senatoriale despre evenimentele din decembrie – sunt publicate încă din anii 90. Ce element de noutate puteam aduce eu în acest domeniu? Aparent, niciunul. Aparent!

În realitate, Raportul cu pricina nu mai fusese recitit cu ochi critic de mai bine de douăzeci de ani. Iar între timp surveniseră evoluții importante: o serie de documente, secrete în anii Războiului Rece, fuseseră declasificate și erau accesibile pe Internet. Iar nimeni, de pe la noi, nu-și dăduse seama de asta! In anii 90, Comisia Senatorială putuse doar să-și exprime bănuielile privind sorgintea sovietică a fenomenului terorist care însângerase România: organizarea, dotarea și modul de acțiune al trupelor speciale sovietice erau, la acea vreme, lucruri tainice, cunoscute de foarte puțini.

Printre acești foarte puțini cunoscători se numărau experții serviciilor de informații americane. Care servicii investiseră miliarde și zeci de ani de eforturi pentru a cunoaște cât mai bine „adversarul principal”. Și în această ultimă etapă a Războiului Rece, americanii chiar cunoșteau la milimetru capabilitățile sovietice, așa cum reiese din manualele de campanie desecretizate în ultimii ani! Așa că am luat vraful de regulamente US Army și, cu ele în față, am recitit mărturiile adunate de Comisia Senatorială de acum un sfert de veac.

Rezultatul m-a uimit și pe mine! Astfel s-a născut această carte care, sper, vă va uimi și pe Dumneavoastră.

TUDOR PACURARU -2020

CONCLUZIILE AUTORULUI ,

IN CONCLUZIE , AU EXISTAT FORTE MILITARE STRAINE IN ROMANIA IN DECEMBRIE 1989,IN PRINCIPAL FORTE GRU AL URSS . ACESTEA AU AVUT UN PLAN DE ACTIUNE COMPLEX , ETAPIZAT, PE CARE L-AU DUS LA INDEPLINIRE IN CEA MAI MARE PARTE .

DESI S-A PROCEDAT LA O RIGUROASA STERGERE A URMELOR , MULTE MARTURII AU RAMAS , POSIBIL SI PROBE MATERIALE . IN PREZENT , FILIERE DE INFLUENTA MANEVRATE DE ACELEASI INTERSE DE PE SPATIUL NORD SUNT ANGRENATE INTR_UN EFORT CONTINUU IN VEDEREA FALSIFICARIIADEVARULUI,SPERAND SA NE CONVINGA CA AM AVUT VEDENII , CA NE-AM IMPUSCAT INTRE NOI DIN SENIN ETC ,

EVIDENT CA ACESTOR INTERESE NU LE CONVINE CA TACTICILE SI STRATEGIILE LOR SA FIE EXHUMATE SI ANALIZATE DE CATRE ISTORICI :ASA CUM S-A DEMONSTRAT CU PRILEJUL EVENIMENTELOR SANGEROASE DE LA KIEV DIN FEBRUARIE 2014 , DE ATUNCI NU S-AU SCHIMBAT PREA MULTE .

SE STIE CINE A ACTIONAT LA KIEV PENTRU A-L MENTINE LA PUTERE PE PRESEDINTELE IANUKOVICI; FACAND COMPARATIA ANTINOMICA , SE POATE DEDUCE CINE A ACTIONAT LA BUCURESTI , CU 24 DE ANI MAI NAINTE PENTRU a-L DA JOS DE LA PUTERE PE CEAUSESCU !!!

Pentru cine nu-l cunoaste pe Prof Tudor Pacuraru , va rog sa-mi permiteti sa vi-l prezint in cateva materiale ce au facut obiectul unor postari pe site-ul personal :www.vasiledragomir.ro , aici ”