În încercarea de a prezenta cititorului cateva personalităţi ale Moreniului anului 2002. ne-am adresat celui care este „arhiva vie” a istoriei ultimilor 50 de ani – dlui Ilinca Gheorghe. Cu amabilitatea recunoscuta ne-a pus la dispoziţie materialul ce ne-a obligat sa includem in lucrare un capitol aparte, pe care l-am numit „oamenii cetăţii”. Chiar daca nu am împărtăşit întru-totul selecţia sau conţinutul, neam asumat responsabilitatea ca prezentarea sa fie făcută întocmai cum a dorit-o domnul Ilinca Gh. şi cum este arătată cititorului.

Pe toţi cei care îl ascultam ne încanta muzica lui Ştefan Niculescu. Puţini, enorm de puţini, ştiu insa că renumitul compozitor s-a născut aici, la Moreni, la ora patru, in dimineaţa unei frumoase zile de vară, a anului 1927. Martorii, Nae Popescu. de 66 de ani şi Petre I Trache, de 45 de ani, confirma ca în dimineaţa zilei de 1 august 1927 la orele 4 s-a născut la casa din comuna Moreni fiul doamnei Maria si al domnului Lazar Niculescu. Actul este semnat de primarul St. D. Seceanu şi notarul I. Chivaran. Părinţii locuiau, de fapt, la Craiova, tatăl său fiind inginer constructor de cai ferate.

Primii ani de şcoală i-a făcut la Craiova. la un institut în care se învăţau şi franceza şi germana. în anul 1936 s-a mutat la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului Mihai Viteazul (1938-1946), perioada in care a fost coleg de bancă cu Theodor Grigoriu, ale cărei compoziţii le prezenta la pian, uneori chiar şi în emisiuni radiodifuzate. La 14 ani s-a înscris la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică. Atunci a fost mutat la pianul din orchestra liceului.

În anii 1946-1950 a urmat cursurile Institutului de Construcţii Civile şi Industriale din Bucureşti, lucrand apoi o scurtă perioadă de timp ca inginer constructor, cu un salariu substanţial. Muzica îl stăpanea prin atracţia ei şi s-a înscris la Academia de Muzică unde a studiat între anii 1951-1957 avand profesori pe Mihail Andricu (compoziţie), Mihai Jora (armonie), Muza Ghermani-Ciomac (pian) etc.; şi-a perfecţionat pregătirea muzicală la Cursurile de Vacanţă pentru Muzică Nouă din Darmstadt (1966-1969) şi la cursurile de muzică electronică ale laboratorului SIEMENS din MÜNCHEN (1966).

În anii studiilor de la Academia de Muzică a fost ajutat de bunici cu o bursă modestă, de părinţi cu locuinţă iar soţia, devenită inginer de instalaţii, i-a acordat cel mai mare sprijin moral şi material, dansa fiind singura persoana care nu s-a îndoit de viitorul de compozitor al soţului său. Ştefan Niculescu a lucrat in Bucureşti ca profesor de pian la şcoala medie de muzică nr. 2 (1958-1960), cercetător principal la Institutul de Istoria Anei al Academiei Romane (1960- 1963), conferenţiar (1963-1987) şi profesor (din 1993) de Compoziţie şi Analiză muzicală la Academia de Muzică. Compozitor în rezidenţă (composer in residence) invitat la Deutscher Akademischer Austauschdienst din Berlinul Occidental (1971- 1972), Director fondator al „Săptămanii internaţionale a muzicii noi”, Bucureşti (1991-1992), Profesor invitat la Sorbona, Paris (1992) şi la Cursurile de vacanţă pentru muzică nouă, Darmstadt (1992), Compozitor în rezidenţă invitat la castelul Bettina von Amim, Wiepersdorf (1993). Membru corespondent (1993) şi titular (1996) al Academiei Romane. în decursul anilor Ştefan Niculescu a primit, pentru creaţia sa, o suită de premii deosebite: Două premii ale Academiei Romane (1962 si 1972), şapte premii ale Uniunii Compozitorilor, Bucureşti (1975, 1977, 1981, 1983, 1985, 1986, 1988), Premiul Academiei Franceze pentru monografia „George Enescu” (lucrare colectiva, 1972); patru premii pentru întreaga creaţie: Premiul festivalului de la Montreux-Vevey, acordat de International Record Critics Award (1985), Premiul Herder, Viena (1994), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Bucureşti (1994), Marele Premiu „George Apostu”, Bacău (1994).

Creaţia muzicală a academicianului Ştefan Niculescu constă în peste 60 de compoziţii in mai toate genurile muzicale (simfonic, cameral, vocal-simfonic, coral, operă, balet, muzică de scenă, film etc.), editate la Editura Muzicala (Bucureşti), Editions Salabert (Paris), B. Schottas Söhne Musikverlag (Meinz), Gerig Musikverlag (Köln). Discografia creaţiilor sale numără peste 20 de imprimări la casele de discuri: Electrecord (Bucureşti), Erato (Paris), Olympia (Londra), Attacca (Amsterdam). Plecand de la Enescu, Bartok, Stravinsky, Messiaen şi Webern, lucrările seriale sau modale ale lui Ştefan Niculescu (Trio de coarde, Cantata a doua pentru tenor, cor mixt şi orchestră. Invenţiuni pentru clarinet şi pian. Simfonii pentru 15 solişti etc.) contribuie la apariţia primei mişcări de avangardă muzicală din Romania anilor 1950-1960. Ulterior. Ştefan Niculescu studiază la Enescu şi in diferite culturi tradiţionale eterofonia care il determina la reformularea tehnicii sale componistice şi la utilizarea unor aspecte (teoria mulţimilor, a graiurilor, a grupurilor etc.) din matematica modernă (Cantata a lila pentru mezosoprană şi 5 suflători, Hotorommorphie pentru orchestră, Formants pentru orchestra, Aforisme de Heraclit pentru 20 voci soliste, Unisonos I şi II pentru orchestră etc.). în anii ’70 şi ’80, Ştefan Niculescu dezvoltă eterofonia in forme noi, eterofone (cteromorfia , sincronia etc.) şi într-un limbaj tot mai diatonic, aflat la antipodul cromatismului serial din epoca debutului (Triplum I şi II pentru trei instrumente, Ison I pentru 14 solişti. Ison II pentru orchestră, Sincronie II „Omagiu lui Enescu şi Bartoc ” pentru orchestră, Operă pentru copii „Cartea cu Apolodor” etc.). în ultimul timp. Ştefan Niculescu armonizează diferite tendinţe opuse, precum diatonismul cu cromatismul, omofonia cu monodia, continuitatea cu discontinuitatea etc. Lucrările sale tind către un nou tip de muzica sacră. în care însă sunt transfigurate unele particularităţi ale tradiţiei bizantine, gregoriene sau altor culturi similare din lume. (Simfonia a Il-a „Opus Dacicum” pentru orchestră. Simfonia a IlI-a „Cantos” pentru saxofon şi orchestră. Simfonia a IV-a „Deisis” pentru orchestra. Simfonia a V- a „Litani” pentru orchestră. Cvintetul de suflători „Eterofonii pentru Montreux”, Simfonia corala „Invocatio”, Axion pentru cor de femei şi saxofon, Psalmus pentru şase voci etc.). Ştefan Niculescu este şi autorul a peste 150 de studii, cercetări, articole tipărite in ţară sau peste hotare şi consacrate îndeosebi creaţiei enesciene, avan- gardei, eterofoniei, sintaxei muzicale sau propriilor compoziţii. Academicianul Ştefan Niculescu a participat la elaborarea Monografiei „George Enescu” (Bucureşti 1971), a publicat volumul „Reflecţii despre muzică (Bucureşti, 1980), convorbirile lui cu Iosif Sava au apărut în volumul „Ştefan Niculescu şi galaxiile secolului XX”(Bucureşti, 1991), iar studiile Eterofonia (Bucureşti 1969), o teorie a sintaxei muzicale (Bucureşti 1973), intre individual şi general (Bucureşti 1983), un nou spirit al timpului in muzică (Bucureşti 1986), Planetarische Grammatik (Koln 1992) sunt printre principalele sale contribuţii teoretice.

La întrebarea lui Iosif Sava: „De Moreni vă leagă doar locul naşterii?” Ştefan Niculescu i-a răspuns: – „Pe bunicii din partea tatălui meu i-am cunoscut mult prea puţin. în schimb, am fost foarte legat de bunicii din partea mamei mele. în bună parte, datorita lor am avut o copilărie fericită. M-am bucurat de benefica lor prezenţă mai ales ăn timpul vacanţelor şcolare, pe care le-am petrecut întotdeauna la Moreni, într-un cadru paradisiac. Nicolae Popcscu, tatăl mamei mele era preot şi avea o bibliotecă apreciabila, cu cateva lucrări fundamentale de care m-am străduit să mă apropii de timpuriu. Iar soţia sa Ecaterina era de o bunătate, o modestie şi un devotament pe care cu greu le-am mai întalnit de atunci.”

Preocupat de activitatea sa deosebit de solicitanta, aflat foarte adesea peste hotare, vine acum mai rar prin Moreni. Prietenii dejoacă din copilărie il aşteaptă şi au numai amintiri frumoase legate de acei ani. Noi, cei ramaşi aici, care ne cunoaştem bine şi ne iubim oraşul natal, ne mandrim cu oamenii plecaţi sau existenţi aici, care au făcut sau fac lucruri cu totul deosebite pentru semenii noştri. Anul acesta Ştefan Niculescu (Puiu), a împlinit 75 de ani, un nou prilej pentru noi de a-i ura viaţa lunga, noi realizări şi multa fericire.

Recomand morenarilor, şi nu numai lor, pentru a cunoaşte mai bine biografia academicianului Ştefan Niculescu, sa citeasca in cartea lui losif Sava, amintita mai sus, bogata activitate a acestui strălucit muzician roman.