You are here
Home > Diverse > PROFILE DE SCRIITORI , TUDOR PACURARU SI FLORIAN BICHIR – AUTORII CARTII „ZORI INSANGERATE ” !!!

PROFILE DE SCRIITORI , TUDOR PACURARU SI FLORIAN BICHIR – AUTORII CARTII „ZORI INSANGERATE ” !!!

         Asa cum spuneam intr-o postare recenta  pe acest blog ,  saptamana trecuta  a aparut la EDITURA  EVENIMENTUL SI CAPITAL , cartea  „ZORI INSANGERATE , TARGU MURES 1990 – CONFLICTE INTERETNICE  DIN 1989-1990  IN DOSARELE CNSAS”  !

         Intrucat am avut onoarea  sa primesc  un exemplar al acestei carti , doresc sa va prezint  scurte profile de autori asa cum  sunt prezentate in aceasta carte  la paginile 12 si 13 .

                                                    Asadar   „Cine sunt Autorii acestei carti ” ???

                     Tudor PĂCURARU (n. 27 mai 1959) filolog, editor, scriitor și militar român.

         Fiul scriitorului și diplomatului român Francisc Păcurariu, își petrece cea mai mare parte a copilăriei și adolescenței în străinătate.Revenit în România în anul 1973, este absolvent al Colegiului Național ”I.L. Caragiale” din București. Debutează ca eseist în 1977, în revista literară clujeană ”Steaua”. Ulterior, colaborează și la alte publicații literare (”România Literară”, ”Familia”). Traducător profesionist (”RomâniaFilm”, ”Cărți Românești”).

       Își satisface stagiul militar cu termen redus, dobândind gradul de sublocotenent, apoi urmează cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București, pe care le absolvă în 1983, ca șef de promoție pe țară. Vreme de 3 ani (1983 – 1986) este profesor de limba franceză la Școala Generală nr. 219 Cernica. Odată stagiul la țară încheiat, în 1986 este angajat ca redactor la Editura ”Minerva” din București. În cei 4 ani care urmează publică, ca redactor de carte, 35 de volume. Vreme de doi ani (1988-1990) îndeplinește funcția de șef al Redacției ”Biblioteca pentru Toți” din cadrul Editurii Minerva, răstimp în care redacția publică 102 volume. Este redactor și co-autor al albumului memorial ”Mihai Eminescu – un veac de nemurire” (1989-1990).

      În 1990, este numit prin HG al Guvernului Roman, secretar executiv al Fundației Culturale Române. În această calitate întemeiază – alături de Augustin Buzura și prof. Raoul Șorban – respectiva instituție culturală, predecesoare directă a actualului Institut Cultural Român. În decembrie 1990, este transferat la Departamentul Informațiilor Publice din cadrul Guvernului României. Expert guvernamental în echipele prim-miniștrilor Petre Roman, Teodor Stolojan și Nicolae Văcăroiu.

       În august 1996 intră în rândul cadrelor militare active ale Serviciului Român de Informații. Se specializează în analiza-sinteza informațiilor clasificate. După ce vreme de mai bine de douăzeci de ani ocupă diferite funcții manageriale de nivel mijlociu în cadrul unităților centrale ale Serviciului, în decembrie 2016 se retrage din activitate, cu gradul de colonel.

         Din 1999 este radioamator autorizat. A făcut parte din colegiul de redacție al publicației Federației Române de Radioamatorism, contribuind consistent și la revista FRR, ”Radiocomunicații și Radioamatorism”. În aceeași perioadă, a contribuit cu articole la publicația ACMRR, ”Vitralii – Lumini și Umbre”.

       În prezent se dedică în principal scrisului. A publicat succesiv ”Jurnalul unui terorist” (2018), ”Simbad Corăbierul” (2019), ”Dnestr-89” (2020), ”Nistru-1989” (2021).

*

                      Florian BICHIR (n. 29 iulie 1973) este un istoric şi scriitor român.

       Doctor în ştiinţe politice, doctor în teologie. Absolvent al Colegiului Naţional de Apărare (C.N.Ap). Conferențiar universitar în cadrul Universității Naționale de Apărare “Carol I” (UNAp).                                                                                                                                                                                                                   Cercetător științific al Academiei Române, Centrul de Istorie și Civilizație Europeană Iași, Membru al Comisiei Române de Istorie Militară (CRIM).                                                                                                                 În perioada 2012-2018 a fost membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), cu rang de ministru secretar de stat.                                                                                             

       A publicat 33 de volume. Ultimele apariţii:  “Mesianismul rus și chipurile sale”, Editura Militară, 2016; „Cruciada Diviziei de Cremene. Cu tricolorul în Caucaz: viaţa şi memoriile generalului Ioan Dumitrache”, Editura Militară, 2018, „România înainte și după Mareșalul Antonescu”, editura RAO, 2019; „Operațiunea Oculta. Francmasoneria în atenția Securității. Documente strict secrete (1984-1989)”, Editura: RAO, 2019 și „Romanian submarines in the nets of the Soviets: Military operations into the depths of the Black Sea (1941-1944)”, LAP LAMBERT Academic Publishing, 2019, “Horia Agarici, vânătorul de bolșevici” , Editura Militară, 2020.

Este realmente  incitant si CUVANTUL  INAINTE  Prezentat de autori  in aceasta carte la pag 15-19  si de aceea  il prezint  pentru cititorii acestui blog !

                                                                                              CUVÂNT ÎNAINTE

      „Ar fi foarte folositoare o abordare istorică și nu polemică despre ce s-a întâmplat la Târgu-Mureş în martie 1990”- Larry L. Watts

     „Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească ţara și a zis: „Duceți-vă și cercetați ţara și mai ales Ierihonul!” Și s-au dus cei doi tineri și, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, și au rămas să se odihnească acolo.” – Iosua, 2:1

       Oricine a deschis măcar odată Biblia știe bine: spionajul  și surorile sale, trădarea și subversiunea, bântuie de milenii printre oameni . Clădind pe această moștenire comună, popoarele lumii au acumulat tradiții și cutume care, cu timpul, s-au constituit în adevărate culturi secrete, proprii fiecărei națiuni: spionii francezi își fac altfel meseria decât cei sovietici, iar cei englezi acționează altfel decât cei germani . Este ceea ce contra-spionii numesc, împrumutând un termen din criminalistică, Modus Operandi System  (MOS). Folosind acest instrument, contraspionul poate stabili pentru ce interese lucrează o rețea subversivă sau de spionaj, chiar dacă nici membrii acesteia nu știu pentru cine acționează în realitate (fiind recrutați „sub steag străin”). Analiza contrainformativă începe cu studierea arhivelor secrete: unde și când am mai întâlnit o rețea care acționează astfel, care este astfel structurată? Ulterior, similitudinile se verifică informativ-operativ și astfel, prin colaționare cu date verificate anterior, se află modul de relaționare și acțiune, scopurile urmărite etc.. 

        MOS-ul serviciilor adverse se constituie prin acumulări de decenii, de aceea este unul dintre cele mai prețioase unelte. Măsura în care un serviciu de contraspionaj cunoaște MOS-ul unui serviciu advers este un secret ferecat – dar excepțiile confirmă regula. Una dintre aceste excepții este cazul spionajului ungar  îndreptat împotriva României, în secolul al XX-lea: mai multe elemente de MOS (provenite din Fondul „D” – documentar al Arhivelor SRI) au fost desecretizate și publicate , în anii 1995 – 2007.

        Aceste deschideri ar fi trebuit să ne fie de folos în lămurirea unora dintre episoadele tulburi ale istoriei noastre recente – spre exemplu, evenimentele de la Târgu Mureș (martie 1990). A fost oare ÁVO, Securitatea comunistă ungară, implicată? Dar KGB? Când, cum, prin cine, cu ce obiective și cu ce rezultate?

      Greu de răspuns, întrucât până de curând lipsea termenul de comparație. Știm cum au acționat în trecut, în anii 1920 – 1940, serviciile ungare împotriva României, adică MOS-Ungaria, dar ce date și informații am putea folosi pentru comparație? Fiindcă date și informații despre acel martie 1990 existau, dar nu culese și verificate profesionist: așa cum se știa până de curând, din 23 decembrie 1989 și până târziu, în aprilie 1990, contraspionajul românesc fusese blocat de agentul GRU  Nicolae Militaru , ministru al Apărării Naționale, căruia-i fuseseră subordonate toate structurile informativ-operative românești. 

     Dar se pare că Dumnezeu ține cu istoricii, astfel încât recent, prin strădaniile conf. univ. dr. Florian Bichir, din măruntaiele Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a ieșit la iveală dosarul 019150.

        Cele două volume ale Dosarului 019150, cu un total de 453+1 file , cuprind contribuția informativă a Biroului „B” (contraspionaj) de la Târgu Mureș la Buletinul Informativ – material elaborat zilnic înspre informarea principalilor factori de decizie ai Statului român (ceea ce astăzi se numește Buletin de Evenimente). Este vorba de date și informații în stare brută, culese profesionist, în cea mai mare parte verificate. Acestea urmau să fie prelucrate de o structură centrală (Grupa operativă de analiză-sinteză) și…. mai departe putem face doar conjecturi.

      Nu vă așteptați la minuni! La acel moment, structurile contrainformative românești acționau cam ca rezistența franceză în anii `40: vânate de spionii și colaboraționiștii care guvernau România, supuse oprobriului gloatei isterizate și simultan confruntate cu un adversar tenace și bine organizat. Totuși, sutele de note informative, pe care le cităm în grafia originală, conturează destul de bine faptele și permit compararea cu MOS-ul ÁVO. Astfel, după 30 de ani, putem să înțelegem cine a acționat, în ce mod, cu ce scopuri și cât a reușit să realizeze din aceste scopuri.

                                                                                                        Autorii

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Top