Această prezentare necesită JavaScript.

Monumentul EroilorRazboiul Mondial Petrolul si …..Morenii -4 .Luptele de eliberare dupa 23 August 1944 !  

Inițial, comandamentul român a hotărât zdrobirea grupării hitleriste din zona Mo­­reni, printr-o acțiune amplă de încercuire, în cadrul căreia trebuiau să se îmbine a­ta­curile frontale cu manevre impetuase în spatele pozițiilor inamice dispuse pe dealurile de la Pleașa, Țuicani, Sângeriș și Ghirdoveni, amenajate din timp și alcă­tu­ite din adăposturi betonate și tranșee circulare. Concomitent, la nord, pe Valea Cri­­covului Dulce, subunitățile române au constituit un baraj tactic pentru a împiedica comandamentul advers de control asupra itinerarului de repliere – Valea Lungă-Provița.36

Ca mijloace de foc, cei 1000 de militari germani, dispuși în zona Moreni, a­veau 12 tunuri antiaeriene cu 4 țevi și gurile de foc ale altor 3 baterii antiaeriene.37

Mai puternic era grupul de pe dealul Sângeriș, unde, în jurul unei baterii de artilerie antiaeriană, se găseau fracțiuni de unități germane din zonă. La circa 12 km de Moreni, la Dițești, se formase un alt punct de rezistență inamic alcătuit din 2 companii însoțite de tunuri antiaeriene grele. Planul comandamentului român a constat în funcționarea prin încercuire a centrului de luptă inamic de la Moreni și a celor care gravitau în jurul lui pentru a le ataca ulterior și a le lichida. Se priva în acest fel comandamentul advers de controlul asupra itinerarului de repliere spre Nord: Moreni- Valea Lungă – Provița de Jos – Câmpina.

Anterior declanșării atacului decisiv, trupele române izolaseră încă de la 24 august grupul de luptă inamic de la Moreni și punctele de rezistență din jurul acestuia, tăindu-le legăturile cu alte formațiuni germane din regiunea petrolieră. În dimineața zilei de 25 august 1944, militarii batalionului 1 din regimentul 22 infanterie și ai batalionului 1 din Regimentul 3 moto au atacat poziții inamice de pe dealurile Pleașa și Țuicani.

Bateria 204 artilerie antiaeriană română și-a concentrat focul asupra tunurilor inamicului de pe dealul Pleașa. Acționând în cooperare cu batalionul 1 grăniceri și batalionul 1 din regimentul 2 vânători de gardă, militarii bateriei 204 artilerie antiaeriană au atacat, în zorii zilei de 26 august, pozițiile germane de pe dealul Pleașa, reușind să reducă în proporție de 30% capacitatea bateriei 3 din Diviz. 187 german.

După un asalt energic militarii români au lichidat complet, în jurul prânzului, rezistența opusă de inamic. Concomitent, militarii unei baterii de proiectare au capturat o coloană germană care trecea prin satul Pleașa. În timpul încleștărilor eroice de pe dealul Pleașa a căzut grav rănit, alături de numeroși militari, tânărul muncitor petrolist Mihai Ștefu.38

Luptele au continuat și pe dealul Țuicani unde, după o încleștare de câteva ore, ostașii români au zdrobit împotrivirea trupelor hitleriste.

Au fost asaltate apoi pozițiile germane de pe plaiul Nisipoasa; batalionul de instrucție din regimentul 4 vânători moto a atacat dinspre Filipeștii de Pădure, iar subunitățile Regimentului 10 roșiori au manevrat de la vest la sud-vest. Sub presiunea puternică a trupelor române, lovite și de artileria antiaeriană, formațiunile hitleriste din acest punct de rezistență au încercat să-și deschidă drum și să iasă din încercuire. În noaptea de 26/27 august circa 200 de germani au atacat în repetate rânduri localitatea Filipeștii de Pădure unde se găsea comandamentul Detașamentului 18 de pază zona petroliferă, dar în cursul dimineții au fost capturați, în cea mai mare parte, de către unitățile române.

În aceste acțiuni, militarii au fost ajutați de muncitorii înarmați. Muncitorii au tăiat firele telefonice ce făceau legătura între pozițiile inamicului, lipsindu-i de posibilitatea coordonării acțiunilor militare din zonă și a tirului bateriilor de artilerie antiaeriană. Grupurile de muncitori înarmați au asigurat principalele puncte de trecere din zonă, cu scopul de a interzice pătrunderea hitleriștilor în schele. În aceste clipe istorice, muncitorii cooperând frățește cu ostașii, au preluat și paza sondelor de la schele, silind gărzile nemțești de la sonde să depună armele. La schelele „Astra Română’ formațiunile de muncitori au asigurat îndată paza uzinei electrice, a atelierului mecanic. Călăuzite de localnici care cunoșteau terenul, subunitățile armatei române au reușit să-și creeze un dispozitiv de luptă favorabil, încolțind dușmanul din mai multe părți.

Luați prin surprindere și uluiți de avântul și curajul românilor, hitleriștii au reac­ți­o­nat cu foc mult însă dezordonat, aproape haotic, ceea ce a dus la crearea unor culoare nebănuite pe care le-au folosit imediat grupele și plutoanele românești, infiltrându-se cu neînfricare, în inima dispozitivului dușman. După câteva ore, hitleriștii au încetat lupta. Către orele 9,20 dimineața, dealul Pleașa a fost cucerit, captu­rându-se 160 de prizonieri și un bogat material de război.

Nici nu se terminase cu dezarmarea prizonierilor capturați pe dealul Pleașa, când pe cerul Moreniului și-au făcut apariția două avioane hitleriste care au încercat să bombardeze și să mitralizeze subunitățile maiorului Prună, dar bombele lansate nu și-au atins ținta. Concomitent, un batalion din regimentul 2 vânători de gardă, întărit cu o campanie specială de pompieri și în legătură cu batalionul 3 vânători moto, ce devenise disponibil în urma atacului izbucnit de la Pleașa, au trecut la manevrarea pe la est și pe la vest a rezistențelor inamice de pe dealul Țuicani, o altă acțiune dominantă din preajma Morenilor. Încleștarea a fost sângeroasă, durând câteva ore. Românii au pus stăpânire și pe culmea Țuicani, capturând încă 120 de prizonieri germani cu armamentul respectiv.

În urma acestor succese s-a creat o mare breșă în sistemul de apărare aproape circular al dușmanului. Dar inamicul mai dispune încă de alte puternice forțe la Moreni. Ele se fortificaseră solid pe dealurile Sângeriș și Plaiul Nisipoasei ținând sub tirul bateriilor de artilerie întreaga vale a Cricovului Dulce. Bateriile de artilerie germană băteau continuu Morenii și căile de acces către dealul Sâgeriș. Dacă în luptele de pe dealul Pleașa, infanteria noastră nu a beneficiat de sprijinul de foc al artileriei, apoi în atacurile și manevrele de pe dealurile Țuicani și Sângeriș trupele de infanterie au fost ajutate serios de câteva secții din bateria 153 A.A., care a aruncat asupra inamicului peste 400 de obuze într-un timp scurt. De relevat este că tot în același timp, când o parte din gruparea maior Prună atacă frontul dealul Pleașa iar alte unități executau manevre de dublă învăluire a dealului Țuicani, bata­li­onul 4 Vânători de Munte atacă dealul Sângeriș. În aceste acțiuni de învăluire ostașii noștri au străbătut un teren greu, au folosit cărări întortocheate cunoscute numai localnicilor, care le erau minunate călăuze.

S-au dus sângeroase lupte care s-au terminat cu înfrângerea dușmanului. Nemții scăpați cu viață au fost capturați cu toate bateriile ce le deserveau.

Din spusele prizonierilor reiese că hitleriștii care intenționaseră să transforme Morenii într-un rug de flăcări, nu s-au așteptat ca românii să le cadă în spate în direcțiile neacoperite de tirul bateriilor germane de pe dealul Sângeriș. În cursul luptelor a fost grav rănit, în timp ce-și îmbărbăta vitejii ostași, însuși comandantul grupării Moreni, maiorul Dumitru Prună.

În urma rănilor grave, el s-a stins din viață, fiind înlocuit la comandă cu căpita­nul Ciotea, tot din batalionul 2 Vânători gardă.

În timpul luptelor, hitleriștii au întreprins încercări disperate de a se salva din încercuirea de la Moreni. O încercare a avut loc la ora 10.00 când nemții au dorit să se retragă spre Ghiordoveni, o alta, câteva ore mai târziu, spre Dițești. Atacând din flanc, batalionul român a reușit ca până la orele 16.00 să curețe de inamic, localitatea și împrejurimile. În această luptă au fost capturați circa 750 de hitleriști, o baterie de tunuri și un mare număr de mașini și material de război. Alte resturi ale trupelor hitleriste care au încercat să se salveze de pe dealul Sângeriș, retrăgânduse în derută spre Ursei, au fost lichidate de escadronul de cavalerie al școlii de ofițeri din Târgoviște. O soartă ase­mănătoare au avut-o trupele Diviziei 54SS a ge­neralului Hoffmeir care se afla la Gura Ocniței și nu au putut interveni în luptele de la Pleașa-Țuicani.

Bilanțul total al luptelor din ziua de 26 august arată că trupele noastre au capturat peste 850 de prizonieri, 2 baterii, un depozit de muniție, multe arme automate și un bogat material de război. În afară de un număr mare de răniți, inamicul a lăsat pe câmpul de luptă și peste 100 de cadavre. Și unitățile românești au avut pierderi dureroase. Numai în luptele de pe dealul Sângeriș au căzut vitejește un ofițer și 14 soldați, de asemenea au fost răniți 4 ofițeri și 25 de soldați. Victoria românilor s-a datorat promtitudinii intervențiilor, elanului ofensiv, dârzeniei în apărarea unor puncte importante, inițiativei și spiritului de sacrificiu, sprijinului gărzilor patriotice din Moreni.

Astfel că în momentul în care trupele sovietice conduse de maiorul Jodovici au intrat în Moreni (39), localitatea era în mâinile bravei armate române40, care reușise prin fapte de vitejie să salveze de la distrugere unul din centrele de mare importanță în evoluția ulterioară a războiului.