Această prezentare necesită JavaScript.

Anul 1944 reprezintă pentru români un an de cotitură. Este un moment istoric extrem de controversat, lucrările de specialitate apărute în ultimii 50 de ani, nereușind să ajungă la un puct de vedere comun. Trădați de englezi și americani1, obligați să fim crucificați pentru salvarea Occidentului2, ocupați de Armata rusă care și-a impus propria politică3, perioada de după 1944 a modificat totalmente viața social-politică, economică și culturală a țării4. Viața politică va fi dominată de partidul unic al comuniștilor5, legile economiei de piață fiind înlocuite prin măsuri centralizatoare în care economia este subordonată politicului și condusă după alte criterii de eficiență și evaluare6.

În acest context intern, industria petrolului din România cunoaște transformări profunde, surprinzătoare. Moreniul, ca vechi centru petrolifer este obligat să se supună unor modificări de substanță în plan economic, cu consecințe sociale deosebite, greu de prezentat în toată complexitatea sa.

În plan economic, vechile societăți petrolifere multinaționale își reduc treptat activitatea, influențate de deciziile politice ce reîmpărțiseră în sfere de influență omenirea și simțind că măsurile luate de autoritățile române, supuse ocupantului sovietic, nu le mai puteau garanta obținerea unor mari profituri.

La 2 mai 1945, se dă un decret lege care reglementează salariile, se înființează economatele, se reglementează regimul puțurilor, circulația mărfurilor, „reprimarea speculei ilicite” și a „sabotajului economic”7.

Este una dintre primele măsuri care va determina trecerea la economia centrali­zată, dirijată și care atenționează marile concerne internaționale petroliere de politi­ca economică ce o va urma România în continuare.

În luna iulie 1945 iau ființă într-o serie de ramuri industriale, inclusiv în industria petrolului, primele întreprinderi mixte româno-sovietice (SOVROM), prin intermediul cărora România va plăti despăgubirile de război stabilite, economia noastră subordonându-se noii mari puteri mondiale, Uniunea Sovietică. Partea română a adus ca fond de participare companiile petrolifere „Creditul miner” și „Re­de­vența”, ansamblul zăcămintelor neidentificate, cea mai mare parte a producției de petrol. Partea rusă a adus drept cotă parte a societății mixte, utilajul german și italian existent în România, capturat în război, 5 companii foste germane și italiene, din care 2, „Concordia” și „Columbia” au fost înainte de război ale acționarilor belgieni, francezi sau olandezi8. Capitalul englez, american sau al companiilor ale căror state au făcut parte din coaliția antihitleristă a continuat să activeze un timp în România.

La 24 mai 1947, Adunarea Deputaților votează legea privind înființarea oficiilor industriale în scopul îndrumării, supravegherii și controlului activității economice atât în sectorul de stat cât și privat9, capitalist, moment decisiv în subordonarea economiei naționale monopolului de stat planificat și dirijat. Apare un nou tip de societate caracterizat de proeminența statului asupra cetățeanului, asupra ființei umane.

La 11 iunie 1948 are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție. Odată cu naționalizarea mijloacelor de producție, a locuințelor și a instituțiilor socio-culturale a fost naționalizată și gândirea.

Toate bunurile, toate mințile, viața publică și privată au fost plasate sub controlul total al statului, într-o societate închisă.

Între zilele de 9-11 iunie 1948, Plenara C.C. al P.C.R. aprobă lucrările pregătitoare, privind naționalizarea principalelor mijloace de producție, element politic extrem de semnificativ, arătând începutul unei alte strategii, care va domina 50 de ani viața românilor, în sensul că marile decizii naționale se luau de partidul unic, reprezentanții aleși având sarcina de a vota hotărârile luate.

La 11 iunie 1948, M.A.N. votează legea privind naționalizarea principalelor întreprinderi industriale, petrolifere, minere, bancare, de asigurări și de transport. Astfel se lichidează marea proprietate privată și începe crearea sistemului socialist de stat, cu rod de conducător în economia națională10.

La data de 8 iulie 1948 iau ființă centralele industriale, cu sarcina de a conduce sub îndrumarea ministerelor de resort, întreprinderile naționalizate. Acestea înlocuiesc oficiile industriale.

La 12 iulie 1948, ia ființă „Petrolifera Muntenia” care, alături de „Sovrompetrol” va hotărî destinul petrolifer în regiunea Moreni și nu numai. În data de 20 august 1950, „Regionala 2 Sovrompetrol” se unește cu „Petrolifera Muntenia”, în urma fuziunii rezultând „Sovrompetrol”. La aceeași dată, în conformitate cu Hotărârea 1/6450 a Direcției S.R.P. București se formează Oficiul autotranspoarte Moreni, căruia i se repartizează tot parcul de mașini și tractoare având ca domeniu de activitate deservirea tuturor celorlalte întreprinderi din punct de vedere al transporturilor materiale și persoanelor, precum și asigurarea funcționării troliilor de intervenții la sondele productive. La înființare, acest oficiu avea în dotare 43 de turisme, 9 camionete, 6 autodube, 8 autobuze, 109 camioane, 63 de tractoare, 5 bakinete, 73 trolii mobile, 5 agregate.

Personalul Oficiului Autotranspoarte Moreni se cifra la 1.300-1.500 oameni ce își desfășurau activitatea pe raza viitoarelor schele Moreni, Gura Ocniței, Bucșani, Ochiuri (20 august 1950 – 1 octombrie 1957), Filipești (1 aprilie 1952 – 1 februa­rie 1955), Târgoviște (20 august 1950 – 1 octombrie 1957).

Pentru gararea și repararea parcului de mașini și tractoare, oficiul a avut 11 garaje și 8 ateliere de reparații11. Conducerea oficiului își avea sediul în Moreni, acest oficiu având mai multe servicii: administrativ, contabilitate, planificare, tehnic, protecția muncii, cache, salarii, dispecerat12.

La 27 august 1950, la Câmpina apare I.C.P.T. care preia activitatea de studii și cercetare făcute de „Astra-română” (1930-1950). Acest laborator din cadrul Direcției Tehnice Câmpina avea domenii de activitate extrem de complexe: analize gaze, dezbenzinări, analiza țițeiului în condiții de zăcământ, micropateontologie emulsii, porozitate, paste ciment, fluide foraj, etc. (anul 1944)13.

Oficiul „Auto transpoarte Moreni” depindea de Trustul II Sovrompetrol Moreni până la 15 decembrie 1955 când în baza Ordinului 2399/15 dec. 1955 se desființează devenind secție la schela Moreni.

Tot la 20 august 1950 apare și Oficiul „Bunuri comune” care avea ca domeniu de activitate întreținerea clădirilor sociale (locuințe, cazărmi, cluburi, terenuri sportive, băi, cantine, dispensare, etc.), prepararea hranei muncitorilor, func­țio­narea gospodăririlor anexe, transporturile hipo, acordarea consultațiilor medicale. La înființare oficiul avea un număr de 1.200-1.300 de salariați și un perimetru de exploatare de peste 60.000 de hectare, cuprinzând aceleași zone de de activitate ca și oficiul autotranspoarte. În anul 1954, oficiul „Bunuri comune” preia și administrarea sanatoriului Gura Ocniței și sanatoriul Ochiuri14. Oficiul „Bunuri comune” avea mai multe servicii până în 1957, când, prin ordinul 2399, este desființat, serviciile intrând în componența schelelor nou apărute.

Activitatea productivă de foraj cunoaște de asemenea profunde transformări. Până în anul 1948, fiecare societate își avea toate serviciile, de la cercetare și până la prelucrarea petrolului sau transportul acestuia la rafinării.

După 11 iunie 1948, în Moreni funcționau „Petrolifera Muntenia” (fosta „Astra-română”), „11 iunie” (fosta „Româno-americană”) și „Sovrompetrol” (rezultată din unificarea vechilor societăți: „Concordia”, „Columbia”, „Creditul miner”).

În august 1948 s-a format Centrala petroliferă „Muntenia” prin unirea so­cie­tăților „Petrolifera Muntenia”, „11 iunie”, „Dacia română”, „Steaua română” și „I.R.D.P.”

În 1948, către societatea „Muntenia” se predă inventarul și de către „Micii exploatatori”, în conformitate cu legea 119/1948. Astfel, inventarul sondei  ing. „Călărașu” este datat 13 ian/1949, când, la ora 8 dimineața, s-a predat „tov. director Dumitru Ion, de la soc. Muntenia” depozitul de materiale, în stațiile aflate în depozit, 18.889 kg. țiței, inventarul aferent15.

La 20 august 1950 apar și oficiile de foraj și productive, precum și cel de reparații capitale Sonde. Trustul 2 Moreni își va desfășura activitatea în zona Filipești, Moreni, Schela Mare, Gura Ocniței, Ochiuri, Reșca, Târgoviște, Cobia. Din Trustul Moreni, la 1 ianuarie 1952, Oficiul Cobia se unește cu cel din Târgoviște formând Trustul 5 Târgoviște.

La 15 decembrie 1955, prin desființarea „Sovrompetrolului” apare Direcția ge­ne­rală a petrolului, iar la 6 iunie 1956, prin comasarea diferitelor servicii, pe criterii geografice, se formează Schela Moreni16, Schela Gura Ocniței, urmând ca activitatea de foraj din întreaga regiune să fie preluată de Întreprinderea de Foraj Ploiești.

Schela Gura Ocniței este subordonată Trustului foraj-extracție Târgoviște, desfășurându-și activitatea în zonele Bucșani, Ochiuri, Valea cezeanului, Gura Ocniței, Schela Mare17.

Schela Moreni, apărută în urma desființării regionalei 2, la data de 3 august 1956, își desfășoară activitatea în zona Filipești, Piscuri, Moreni, Valea Cricovului Dulce, fiind subordonată trustului Ploiești al Ministerului Industriei de petrol, care în 1957 înființează Institutul de foraj-extracție Câmpina.

Zona de separare între Schela Moreni și Schela Gura Ocniței este extrem de greu de stabilit având loc numeroase întrepătrunderi, în special în zona atât de bogată în petrol din Schela Mare-Pâscov18.

În anul 1960, Oficiul de foraj Moreni devine sectorul de de Foraj Moreni, subordonat Inteprinderii de foraj Ploiești.

la 15 ianuarie 1969, Schela Moreni își dezvoltă activitatea prin preluarea Schelei Gura Ocnița, lucru imperios necesar, mai ales după noua împărțire adminis­trativ teritorială a țării, stabilită de Marea Adunare Națională (M.A.N.), la data de 16 februarie 1968, după ce Plenara Comitetului central al Partidului Comunist Român (C.C. al P.C.R.), din 14 februarie, aprobase propunerile cu privire la organizarea județelor și municipiilor.

La 1 aprilie 1979 din Întreprinderea de foraj Ploiești se desprinde Schela de Foraj Moreni, unitate cu personalitate juridică până în anul 1983.

În 1990, ia ființă S.F.P.P.R.S. Moreni, sucursală a regiei autonome Petrom, nou înființată, societatea din Moreni având un capital de 211.261 mii lei, la cursul mo­ne­tar din anul 1991.

Prin Hotărârea Guvenului nr. 309 din 5 mai 1992 ia ființă S.C. „Foraj Sonde S.A. Moreni cu un capital social de 1.471.168 mii lei (valoare 1992) înregistrată la Oficiul Registrului de comerț sub numărul 15/1100481. Societatea, cu sediul în Moreni, având personalitate juridică, este structurată pe 3 direcții: tehnică, econo­mică și comercială.

Direcția tehnică este compusă din compartimentele foraj-geologie și mecanico-energetic, coordonat de un director tehnic și doi ingineri șefi.

Aceștia au în subordine două secții de foraj, o secție de montaj, un atelier electric, un atelier mecanic, un atelier utilaj greu și transpoarte, o stație fluide.

Direcția comercială este compusă dintr-un birou de Marketing-Documentații-Licitații, Prețuri – Devize – Analize Economice și un birou Aprovizionare – Desfacere.

Direcția economică, coordonată de un director economic, este compusă din birourile Contabilitate – Financiar și Oficiul de Calcul.

De asemenea, în structura organizatorică există compartimentele juridic, C.F.G., protecția Muncii, P.I.O.S. și Salarii.

Structura actuală corespunde concepțiilor moderne, asigurând suplețe, operativi­tate și repartizare echilibrată.

Societatea este organizată și funcționează pe următoarele nivele organizatorice: conducerea societății, compartimentele funcționale, structura de producție.

În prima etapă, prin Ordinul Ministerului Industriilor 3059/1992, s-a constituit Con­siliul Împuterniciților statului, compus din trei membri iar prin ordinul 3492/1992 s-a stabilit componența numerică și nominală a Consiliului de administrație.

Compartimentele funcționale și structura de producție oferă suficiente argumente în favoarea unei bune organizări a societății. La „Foraj-Sonde” S.A. Moreni există nouă formațiuni de foraj și montaj. La secția 1 Colibași există patru instalații de foraj, trei instalații electrice și două instalații termice. Secția montaj are patru formațiuni montaj și trei formațiuni „drumuri”, amenajări vetre, redări în circuitul agricol, aceste secții fiind subordonate direcției tehnice.

Societatea comercială are un patrimoniu tehnic suficient și în general corespunzător tipo-dimensional, structurii acesteia.

Capitalul social inițial a fost fixat la 211.261 mii lei, împărțit în 42.253 acțiuni nominative în valoare de 5.000 lei fiecare, în întregime subscris de statul român, în calitate de acționar unic, și a fost vărsat în întregime la constituirea societății.

În baza modoficărilor legislative ulterioare și a reevaluării capitalului social s-a ajuns la suma de 8.851.725.000 lei, din care 4.337.345.250 lei privatizabil prin cupoane și carnete, capital împărțit în 354.069 acțiuni din care 173.493 aferente capitalului privatizabil prin cupoane și carn

Având drept obiectiv principal diversificarea continuă a activității S.C. „Foraj-Sonde” S.A. Moreni poate oferi o gamă largă de servicii:

– forajul sondelor de cercetare geologică,exploatare și injecție pentru țiței și gaze, ape termale și mine­ra­lizate, alte substanțe minerale utile;

– reparații capitale de sonde, probe producție, detubări sonde;

– lucrări de construcții montaj de suprafață, montaj instalații de foraj, brabracamente, conducte pentru alimentări cu apă și gaze și instalații de gaze;

– lucrări de construcții montaj energetice, electrice (inclusiv linii de înaltă tensiune), instalarea de rețele telefonice și instalații radio;

– redarea terenurilor în circuitul agricol și silvic;

– întreținerea și repararea utilajelor și sculelor, recondiționarea pieselor de schimb;

– prepararea, recuperarea și recondiționarea fluidelor de foraj;

– prestării de servicii și transport, încheieri de instalații de foraj și utilaje, redactare computerizată a documentațiilor și multiplicarea prin xero-copiere;

– cercetare, proiectare, service, documentații pentru aviz mediu și ape, lucrări de tâmplărie și croitorie;

– comercializare de produse agricole, industriale, alimentare, en-gros și en-detail19.

Schela de petrol Moreni s-a înființat în baza H.G. nr. 23/10 ianuarie 1991, având sediul în vechile clădiri ale societăților petroliere, în actuala stradă a Unirii din Moreni. Schela funcționează și este organizată în conformitate cu Legea nr. 15/1990.

Modul de organizare al schelei, ca subunitate a Regiei Autonome, precum și structura organelor de conducere se stabilesc de către Consiliul de Administrație al regiei.

Schela de Petrol Moreni este unitate economică fără personalitate juridică, subordonată Regiei de Stat „PETROM” București.

Schela răspunde în fața Consiliului de Administrație al Regiei de îndeplinirea tuturor atribuțiilor, responsabilităților și competențelor încredințate prin hotărâriri și decizii de împuternicire.

Schela de petrol Moreni are în folosință mijloace fixe și mijloace circulante, întocmește buget propriu de venituri și cheltuieli, dipune de forță de muncă necesară îndeplinirii activității productive și comerciale, ce îi revind de la regie.

Ca structură organizatorică, Schela de petrol Moreni este formată din secții de producție de țiței și gaze, probe producție și reparații sonde, mecanice, energetice, lucrări de suprafață și altele.

Compartimentele funcționale sunt constituite la nivel de servicii, birouri, Oficiul Social-Administrativ.

Schela de Petrol Moreni, ca subunitate a Regiei Autonome a Petrolului „PETROM” -București, este condusă de un director și de un Comitet Director, desemnat potrivit Normelor de structură ale regiei.

Comitetul Director este numit și revocat de către Directorul General al regiei, se întrunește de cel puțin o dată pe lună și este format din Director General, Director Adjunct Producție, Director adjunct Mecano-Energetic, Director Economic, Geolog Șef.

Schela de petrol își desfășoară activitatea pe raza mai multor localități: Vârfuri, Iedera, Moreni, Gura Ocniței, Filipești de Pădure, Ocnița, Caragiale, Dărmănești, prin intermediul celor nouă secții de producție. În cadrul Schelei mai există: Atelier Electric, Atelier Mecanic, Atelier Auto-Greu, Atelier Auto-Ușor, Atelier de tâmplărie, diferite alte servicii. La 1 octombrie 1996, prin Decizia 383/1996 se înființează „General Petro-Service” din atelierul electric, atelierul mecanic, atelier „cazane” și suprafață, noua societate pe acțiuni fiind subordonată regiei „PETROM”-București. Schela Moreni, intrată în reorganizare cuprinde numai activități productive.

Aspectele prezentate în continuare, în lucrare fac referiri la situația Schelei Moreni anterioară datei de 1 octombrie 1996.

Obiectivul de activitate al Schelei de Petrol este extrem de complex:

– exploatarea, gestionarea și descoperirea zăcămintelor de petrol și gaze;

– recuperarea fracțiilor de gazolină, etan și butan din gaze;

– întreținerea și repararea sondelor, lucrări de intervenție, probe de producție și reparații capitale sonde;

– lucrări de construcții montaj și instalații specifice, construcții, întreținere și reparații drumuri de acces petroliere, consolidări și regularizări;

– exploatarea, repararea și întreținerea liniilor electrice de înaltă și joasă tensiune, a instalațiilor de automatizare;

– confecții de atelier din materiale metalice și nemetalice;

– servicii cu caracter medico-social-cultural;

– lucrări de prestări servicii pentru nevoile proprii și terți;

– multiplicare, editare și tipărire de materiale și publicații tehnice de specialitate.

În felul acesta, după profundele transformări survenite în România, industria de petrol din regiunea Moreni, este deservită de două unități specializate: Schela de Petrol Moreni și Societatea Comercială „Foraj-Sonde” S.A. Moreni.

Întreprinderea socialistă de stat, care a funcționat până în anul 1990 în industria petrolului din Moreni, a funcționat ca urmare a dotării ei de către Stat „ca titu­lar al proprietății întregului popor”, cu fonduri fixe și mijloace circulante.

Funcționalitatea întreprinderii socialiste de stat, era asigurată de sistemul de relații instituite pe verticală (centrale, trusturi, ministere) și pe orizontală (de conlucrare cu alte unități), sistem ce reflectă pe de o parte autonomia în raporturile cu alte unități socialiste, iar pe de altă parte dependența față de activitatea celorlalte unități economice, atât pe linia aprovizionării și deci, a producției, cât și pe linia desfacerii.

Privind întreprinderea prin prisma constituirii și activității ei de ansamblu, se pot desprinde trăsăturile esențiale, care defineau Schela Moreni până în anul 1990.

Întreprinderea reprezenta un organism unitar tehnico-productiv, o unitate organizatorică-administrativă, economică și juridică ce depindea nemijlocit de forurile ierarhice și care după Legea nr. 5/1978 cu privire la organizarea și conducerea unităților socialiste de stat își desfășura activitatea într-un cadru legal extrem de rigid și centralizat.

În strânsă legătură cu atribuțiile de bază ale întreprinderii prin Legea 5/1978 se desprinde existența mai multor funcții specifice pentru unitățile economice: funcția de cercetare-dezvoltare, funcția de producție, funcția comercială, funcția financiar-contabilă, funcția de personal, funcția de planificare și control a îndeplinirii sar­ci­nilor de plan, funcția socială.