19) Comisar Sef Ion Parciu – Valea Lunga, Gorgota

  De „pamant” din satul Stubeie,  Ion Parciu a cunoscut de mic greutatile vietii, fiind nevoit ca in vacante sa lucreze pe santierele de constructii alaturi de tatal sau.

          Dupa ce a trecut de Scoala Profesionala, pe care o urmau majoritatea tinerilor din acea vreme, au urmat cca 6 ani in care a lucrat in industrie, timp in care a terminat liceul la seral, apoi a intrat la Scoala Militara si de aici a inceput ascensiunea in randul cadrelor Politiei Romane.

         El, fiind mai mic decat mine cu doi ani iar Scoala Primara a absolvit-o pe Stiubeie, nu prea ne-am intersectat pana la maturitate. Dupa Anul 2000 cand domnia sa era seful Politiei Moreni, iar eu Director la Detubari Floresti – Baza Tubulara Moreni, m-a sprijinit de multe ori in combaterea furturilor de material tubular din interiorul bazei, legand astfel si o prietenie sincera si dezinteresata (mai ales ca suntem amandoi din Valea Lunga).

Ing. Vasile Dragomir – Catina, 2018  

   Comisar  Sef ION PARCIU – 30 de ani in slujba Politiei Romane

Fost Comandant timp de 7 ani al Politiei Municipiului Moreni

       M-am născut la Valea Lungă, într-o familie de oameni gospodari care au avut întotdeauna ca trăsături esențiale: omenia, cinstea, simplitatea, demnitatea și credința străbuna.

Copilăria mi-am petrecut-o în satul Stubeie, iar primele patru clase școlare le-am urmat tot aici.

Cu siguranță, aceștia au fost cei mai frumoși și sinceri ani din viața mea.

     Am colindat dealurile, am îngrijit animalele, am ascultat cântecul păsărilor, mi-am făcut temele, dar nu uitam niciodată să mă joc. Era satisfacția supremă a fiecărei zile.

     Am făcut cam același lucru până în clasa VIII-a când, chiar după absolvire am primit vestea că pe perioada vacanțelor de vară viitoare trebuie să-mi urmez tatăl pe șantierele de construcție din țară.

     Da, pot spune că prima mea meserie a fost chiar de salahor la zidărie.

     Mi-am înțeles tatăl și nu l-am judecat niciodată pentru că vedeam că-i este tare greu ca dintr-un salariu de zidar să întrețină o familie destul de numeroasă.

      Îmi spunea și el, dar am înțeles și eu că trebuie să învăț și iar să învăț pentru a-mi ușura munca, tinerețea și viața în general.

        Așa că am urmat mai întâi cursurile unei școli profesionale din Târgoviște, am lucrat ca lăcătuș mecanic peste șase ani la o întreprindere de strunguri, dar nu am încetat să-mi continui studiile liceale la seral.

      După absolvire, mi-am satisfăcut stagiul militar obligatoriu și am urmat cursurile școlii Militare de ofițeri, iar din anul 1982 am devenit polițist.

      Am lucrat mai întâi la formațiunea economică de la Pucioasa, apoi la ceea județeană, iar din anul 1991 am început practic perioada de comandă a unităților de la Moreni,  Târgoviște și județ, unde am fost fie șef, fie adjunct.

       Intre timp am absolvit Facultatea de Drept din București și două master în probleme de drept privat și respectiv administrație publică europeană, iar după pensionare am fost consilier juridic la propria-mi firmă de consultanță juridică și reprezentare, dar și consilier local la Primăria Valea Lungă.

     Au fost multe momente fericite în viața mea atât îmi plan personal, dar și profesional.

    In plan personal, m-am bucurat de fiecare dată când am fost alături de cei dragi și apropiați. [Foto 2]

[Foto 2]                                                                                                            [Foto 3]

     Am fost fericit când am întemeiat o familie [Foto 3], când au venit pe lume cei doi copii  [Foto 4] si întâiul nepot [Foto 5], dar am fost și profund îndurerat când chiar în săptămâna premergătoare nunții mele, tatăl meu ne-a părăsit pentru totdeuna.

[Foto 4]                                                                                                                 [Foto 5]

      In plan profesional, am fost și sunt mândru că am avut posibilitatea să mă aflu în slujba comunităților locale din Pucioasa, Moreni, Târgoviște si apoi din întreg jud. Dâmbovița.

     Au fost clipe de maximă răspundere, de stres, efort fizic prelungit și nopți nedormite, dar și motive de satisfacție când, datorită profesionalismului echipelor pe care le-am condus adevărul a triumfat,  iar legea și-a impus supremația.

     Da, pentru că în întreaga activitate mi-a plăcut să lucrez numai în echipă.

       Îmi amintesc cu drag de cei aproape șapte ani petrecuți la comanda Poliției Moreni când din echipă făceau practic parte și reprezentanții întreprinderilor locale, care ne asigurau de regulă logistica de deplasare în teren pentru documentarea prinderea și încarcerarea celor vinovați și recuperarea prejudiciilor create.

       Nu pot să nu-i amintesc aici pe directorii Copariu și Balaș de la Automecanica; Spiridon și Bratu de la IMUT; Jean Petrescu și Aldescu de la Schela de extracție; Ciobanu și Costache de la Foraj; Băloiu de la Fabrica de confecții; Nae de la Comerț; Jan Iliescu de la Inspet sau pe bunul meu consătean și prieten Vasile Dragomir de la Baza Tubulară… iar lista ar putea continua.

      In cariera mea de polițist am avut de soluționat atât evenimente simple cat și complexe, dar cel care m-a afectat cel mai tare sufletește a fost cel din anul 1995 când într-o noapte, chiar biserica din satul meu natal a fost spartă și prădată.

      Am simțit atunci că oamenii se așteptau să vadă ce poate comandantul lor, așa că el s-a implicat și nu mai în zece zile, autorii au fost prinși și reținuți, iar obiectele de cult furate -restituite concetățenilor.

      Pe lângă activitățile operative de zi cu zi, am făcut parte din multe delegații care au reprezentat Poliția județeană Dâmbovița în plan intern și internațional.

       Nu pot să uit anul 1997 când o delegație de opt polițiști dâmbovițeni condusă de chestorul Tomescu. [foto șase,foto 7] a vizitat printre altele și Muzeul Național al poliției din Ungaria situat într-o mică localitate rurală si când am hotărât să înființăm și noi un asemenea muzeu în România.

[Foto 6]                                                                                                               [Foto 7]

       Nu a fost un lucru simplu, am avut sprijin dar și piedici, însă mare ne-a fost bucuria că începând cu vara anului 2000, Muzeul Național al Poliției Române funcționează chiar la Târgoviște.

     Cred că nu este la îndemâna oricui să fie membru fondator al unei instituții naționale de o asemenea importanță și valoare.”