Fragment din cartea MORENI UN SECOL DE PETROL 1900-2000.
       În județul Dâmbovița nu se menționează până în preajma războiului de independență nicio „fabrică de gaz”,in schimb in judetul Prahova apar „societati pentru fabricarea gazului” inca din 1864, la Doftanesti-Scorteni.
       Cât privește prelucrarea aurului negru pe meleaguri dambovitene,primele distilarii le intalnim in anul 1882 cand in comuna Colanu,pe proprietatea lui G Gabrilescu se rafinau 400 000 kg de titei din puturile de la Ocnita si Glodeni.
Ulterior, la Colanu, Viforâta, Glodeni apar noi”rafinarii” cu 3-4 lucrători, care prelucrau petrolul din Ocnița, Gura-Ocniței, Glodeni,Colibași și chiar din Câmpina și Buștenari, cum se întâmpla cu uzina de distilărie a
petrolului, proprietatea lui Câmpeanu et. Comp, fondată la Colanu în 1894.
           Tot la Colanu ia fiinta in 1885 rafinaria lui Rucareanu, devenita mai tarziu societatea „Aurora”.
Rafinaria avea ca personal „un specialist stiintific” doi tehnicieni,25 de lucratori.Folosea anual 3,6 milioane kg de titei adus de la Gura Ocnitei si nou aparuta Schela Mare si producea prin sistemul de distilare Popelca si Gugler 540 mii kg de benzina, 720 mii kg „oleu lampant”, 720 miikg ulei, 900 mii kg reziduri.
            Rucareanu este primul mare intreprinzator in cartierulSchela Mare, apartinand azi de orasul Moreni. Acesta concesioneaza de la stat40 ha pe care instaleaza puturi din care se produc zilnic 6 tone titei productia anuala ajungand la 2200 to. Incurajati de rezultatele obtinute in exploatarea petrolului de primele concesionale, o seama de alti intreprinzatori isi incearca norocul in aceasta regiune contribuind la schimbarea numelui in renumita Schela Mare.
         Astfel in jurul perimetrului Rucareanu, statul mai concesioneaza, pe un termen de 30 de ani, in vederea exploatarii titeiului din aceasta bogata regiune, urmatorilor;C-tin Vernescu-90 ha,Alex Scortescu-40 ha,Colonel Constantinescu-40 ha,Barbu Marcu-39 ha,H Vaan Saanen-26 ha,N Cezeanu-18 ha.
        In felul acesta, santierul Schela Mare cunoaste o vie activitate. productia un crestere si lipsa capacitatilor de depozitare determina pe Rucareanu sa monteze o conducta de 2 toli cu o lungime de 12 500 m care lega exploatarea sa de rafinaria Aurora. Daca tinem cont de faptul ca montarea unei conducte de oasemenea lungime reprezinta o investitie mare, vom deduce de aici ca profitul intrecea orice asteptare a investitorului.
        In acest timp se extide forajul mecanic ce ameninta pe micii exploatatori care nu aveau posibilitatea investirii capitalului necesar procurarii instalatiilor respective. Prezenta societatii „Internationala” la Schela Mare starneste o adevarata panica determinandu-i pe micii intreprinzatori sa cedeze terenurile petroliere.
        Anul 1899 va marca astfel inceputul forajului mecanic in perimetrul Schela Mare. prima sonda „304 Banca Minelor” erupe cu 60-80 vagoane pe zi , sonda „305” are 10 vagoane pe zi , iar „307 „Sirius” dadea 50 de vagoane pe zi .
       Societatea Internationala aparuta in 1899 care exploata petrolul la Gura Ocnitei a fost infiintata de Banca „Dis Conta Gessel Schaft din Berlin”.De fapt patrunderea capitalului strain in zona Moreni este din ce in ce mai puternica la sfarsitul sec xix-lea. Societatea Steaua Romana ajunge in cativa ani sa-si ridice capitalul de la 2,4 milioane lei la 10 milioane lei in anul 1888. Potrivit datelor statistice , in anul de inceput 1895 , societatea”Steaua Romana” concesionase24 ha terenuri neproductive , a facut investitii de 2 225,019lei iar la sfarsitul anului 1895 se inregistreaza un profit brut de 235 051 lei si net de 38 236 lei.
         Aceasta patrundere a capitalului strain este datorata noii legii a minelor data de guvernul conservator condus de P.P.Carp , care in 1895 stabilea dreptul de proprietate asupra substantelor metalifere ale statului cu exceptia titeiului, ozocheritei si asfaltului.
      Acest fapt obliga micii producatori la mari sacrificii pentru a supravietui ei fiind acum la discretia capitalului strain. In acest sens, ilustrativ este un document din 28 martie 1899. Fostul asociat al industriasului Ion Grigorescu din Targoviste scria „Societatile care vin si sunt de mai mult timp venite au facut cumparaturi de terenuri de titei si foarte multe cumpara exploatatori pe intrecere, zilnic vin la tribunal cu tarani ca si cand ar fi turme de oi „
      Astfel prin anii 1884-1887 , era in partea de nord a comunei Moreni , o DISTILARIE DE PETROL, infiintata de RADU TALAPIE, care s-a ruinat dupa moartea intemeietorului ei pe la 1889-1890.
      Pe soseaua Moreni- Edera , a luat fiinta o alta DISTILARIE a lui GH. CONSTANTINESCU colaborator cu ALEXE NASTASE.
       Locuitorii ION VOICU,GHITA VOICU si STAN PRIGHEA, au avut si ei partea lor de merit infiintand astfel de rafinarii.
       Cea din urma DISTILARIE a fost a lui GH.CALARASU, instalata in 1904 pe soseaua Moreni-Ghirdoveni, la punctul numit „in poarta tarinei”. Istalatia se intindea pe o suprafata de 2 000 m.p. pe care seaflau toate rezervoarele de lemn si pompele de mana. In 1905 a izbucnit un incendiu care a distrus majoritatea rezervoarelor si imprejmuirea, totusi instalatia a continuat sa functioneze pana la inceputul anului 1908.
        Concurenta pe care a inceput sa o faca acesteia rafinariile modern amenajate la Targoviste, Ploiesti si Campina a provocat incetarea lucrului, productia de titei prelucrat scazand de la 131 200 kg in anul 1904 la 44 650 kg in anul 1907,iar”lampantul pus in consumatie” apropiindu-se de cota 0 in anul 1908,( in 1904 se produceau 67 663 kg).
       Astfel in schelele unde se produceau cantitati mari , pe mosiile arendate de stat, vanzarea pacurii se facea prin licitatie. Spre exemplu in august 1860, Constantin Papadopol, a cumparat la licitatie de la Costea George, arendasul puturilor de pe mosia Valea Lunga, 4 buti si 4 butoaie in total 711 vedre, 2 ocale si 300 dramuri titei, pe care le-a vandut lui Marin Mehedinteanu proprietarul primei fabrici, pe pretul de 2 sfanti pe vadra.In pretul de vanzare era cuprins si transportul la „fabrica” cu vasele cumparatorului.Pretul de vanzare a petrolului lampant era de un sfant ocaua la”fabrica”
        Benzina fabricata de aceasta rafinarie ( a lui Marin Mehedinteanu) se exporta in anul 1895 in Bulgaria prin firma „Fratii Dinter din Rusciuc” in Germania prin „Hinne et Co” din Berlin, iar prin casa „Schenker et Co” se expedia titei si benzina la Viena,Adrianopol,Belgrad,Budapesta,Constantinopol, Hamburg,Londra,Praga,Roterdam,Salonic, Sofia.De asemenea prin agentia „Sloga” din Braila se expedia benzina la Smyrna .
        Dupa 1896 intreprinderile mici romanesti tin din ce in ce mai greu piept concurentei societatilor cu capital strain. De exemplu societatea „Ion Grigorescu” reuseste sa reziste pana la sfarsitul secolului trecut, dar intra tot mai mult sub tutela societatii „Steaua Romana”. Prin aceasta societate a vandut pentru strainatate 600 000 kg de titei.                     Continua sa mai incheie si unele tranzactii directe. In perioada septembrie 1899-februarie 1900, petrolul extras la Colibasi ,Schela Mare,Gura Ocnitei,Ocnita si alte localitati se mai exporta la Zurich sau Basel iar prin firma „Lowenbach et Co” se expediaza 60 vagoane benzina in orasele Koln, Bruxelles, Eislinger.