VIORICA ISTUDOR

OAMENI ŞI FAPTE CARE NU SE UITĂ

Înainte de a face cunoştinţă cu cititorii, aş vrea să vă relatez cum am fost întâmpinată la sosirea mea în această lume. Era o zi de primăvară, o vineri a lunii mărţişorului, când pe plaiurile Văii Lungi se aşternuseră covoare albăstrui de viorele, iar tatăl meu era plecat la pădurea de pe Valea Rea, pentru a o supraveghea de eventuali musafiri nepoftiţi la ospăţ (hoţi de lemne). Seara, la revenirea în familie, află că familia s-a îmbogăţit cu încă un prunc, de data aceasta cu o fetiţă (primii născuţi erau băieţi). Bucuroşi, ambii părinţi încep să propună diverse nume, dar cel ales a fost inspirat de covorul de viorele – VIORICA.

Probabil că numele ales a fost predestinat, în sensul că toată profesia mea am dedicat-o cercetării plantelor cu flori (Angiosperme), pentru a le afla secretele şi virtuţile terapeutice. Altfel spus, am încercat să fiu de folos semenilor mei împletind activitatea didactică (de formare a farmaciştilor sau de specializare a medicilor care au dorit să îmbine în practica medicală farmacoterapia cu fito- şi aromaterapia), cu cea de cercetare ştiinţifică (temele abordate sunt inserate în CV-ul anexat). Ceea ce am obţinut a fost rezultatul unei munci susţinute, făcute cu pasiune, din simţul datoriei şi sunt inserate în CV-ul alăturat. Dar înainte de toate vreau să vă fac unele mărturisiri.

Port nostalgia locurilor natale, nu uit grozăviile şi urmările celui de al doilea război mondial (august 1944) şi ale secetei din 1946; îmi amintesc şicanele unuia dintre primarii satului din perioada comunistă (al cărui nume nu merită nominalizat, ci doar compătimit). Dintre toate acestea vă voi menţiona doar câteva.

Panica ce ne cuprindea pe toţi, copii sau oameni maturi, când auzeam vuietul avioanelor de bombardament sau şuierul gloanţelor avioanelor de vânătoare. Cu toţii căutam pivniţe în care să ne adăpostim.
Groaza declanşată de vuietul unui avion de bombardament (englezesc sau american) în flăcări, care a trecut în miez de noapte peste casa părintească şi s-a prăbuşit dincolo de sat, în pădurea de pe Valea lui Nat (o bombă ne-explodată a fost depistată pe locul prăbuşirii, în vara anului 2016 şi ulterior a fost detonată).
Jaful şi teroarea (sub ameninţarea cu arma) practicate de armata sovietică în drum spre frontul de vest. Invadatorii colectau tot ce le ieşea în cale şi le era de folos (alimente, textile, îmbrăcăminte, încălţăminte, dar mai ales băuturi alcoolice – spirt, ţuică). Bunurile provenite din jefuirea prăvăliilor micilor negustori din zonă erau transportate cu camioanele, iar noi jinduiam după bomboane.
Lipsa tatălui din familie (participant la ambele războaie mondiale; în 1944 era mobilizat la Fabrica de armament din I. L. Caragiale, supervizor al producţiei de bombe), care să ne ocrotească de invadatori. În lipsa lui, mama cu grija celor cinci copii (între care doi nu împliniseră 2 ani), cu sora sa mai mică (de vreo 18 ani), precum şi vecinele noastre dormeau iepureşte, pentru a sesiza pericolul la timp (invazia ruşilor). Teama a devenit realitate într-una din nopţi: o vecină a bătut în geamul camerei în care dormeam, pentru a o atenţiona pe mama de prezenţa ruşilor. Dânsa a ieşit repede din casă, dar ruşii erau deja la poartă. Preocupaţi de astâmpărarea foamei au dat fuga în bucătăria de vară, aşezată chiar la intrarea pe poartă. Mama, disperată, s-a strecurat binişor, neobservată, pe lângă zidul casei şi a fugit prin grădini să se ascundă, de teama comportamentului inuman la care erau supuse femeile de către unii soldaţi ruşi. Dar a căzut de pe gardul pe care vroia să-l sară, ca să se ascundă într-o grădină mai retrasă din calea invadatorilor şi şi-a luxat un picior. Era tot ce-i lipsea, de parcă nu-i ajungeau toate necazurile.
Ar fi nedrept dacă nu aş menţiona că nu toţi oamenii seamănă între ei. Unii reuşesc să-şi păstreze omenia, chiar şi în condiţii extreme. Spre exemplu, tot în acea noapte, comandantul rus a intrat în casă. Când a văzut cinci copii dormind (între care doi în leagăne), ne-a dezvelit şi ne-a privit îndelung. Pe mine m-a luat în braţe, m-a mângâiat, m-a sărutat, apoi m-a aşezat la loc în pat, să-mi continui somnul. Soldaţilor le-a interzis să intre în acea locuinţă. Probabil, bietul om plecase la datoria impusă de ţară şi-şi lăsase acasă vreo fetiţă sau băieţel de aceiaşi vârstă cu a mea şi l-a cuprins melancolia. Fratele meu mai mare, se trezise. El ne-a povestit scena descrisă mai sus, precum şi sora mamei.
După instaurarea regimului comunist, fiecare preşedinte de Sfat Popular (fostă primărie) era obligat să promoveze un număr de cetăţeni la rang de chiaburi, respectiv să-i scoată din drepturile acordate cetăţenilor cu origine socială sănătoasă (cartele pentru alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte) şi să-i supună la dări (cote fixe de diferite produse) şi impozite. Nu scăpau de această „onoare” nici micii negustori, indiferent de cifra lor de afaceri sau de starea materială pe care o aveau şi nici cetăţenii mai înstăriţi. Probabil că numărul chiaburilor trebuia raportat la numărul de locuitori. Unii dintre locuitori, mai îndoctrinaţi, îşi schimbaseră chiar şi salutul. Spre exemplu, un cetăţean (X) obişnuia să-şi salute concetăţenii, ba chiar şi naşul (un unchi de al nostru, morar la vremea aceea şi chiabur) cu ”trăiască Partidul Comunist Român, naşule“, la care naşul îi răspunde: ” să trăiască măi fine, dar prea ţi-a scurtat pantalonii!“. Răspunsul se referea la moda vremii: de prea multă sărăcie se purtau pantalonii scurtaţi, adică recuperaţi din pantaloni vechi, uzaţi.
Din întâmplare, în timp ce la Sfatul Popular (denumirea comunistă a primăriilor) se alcătuia lista chiaburilor, nimereşte vrednicul de pomenire preotul Ioan Petroşanu, paroh la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Valea Lungă Gorgota. Aflând de intenţia primarului de atunci (al cărui nume nu vreau să-l pomenesc, dar pentru faptele lui îl compătimesc), de a-l „înainta” pe tatăl meu la gradul de chiabur, părintele Ionel s-a împotrivit justificând că: a participat la două războaie mondiale; toată averea şi-a obţinut-o prin muncă proprie şi are copii mici, dornici de carte, respectiv că ar fi păcat să le strice viitorul. Dar, dacă au de raportat o cifră fixă de chiaburi, să-l treacă pe dânsul pe listă, întrucât are copiii mai mici decât tatăl meu şi poate că între timp legile se vor schimba. Această întâmplare a relatat-o mai târziu, secretarul primăriei (Haralambie Mazilu), care a fost martor.

Acum, judecând la rece, stau şi mă gândesc pe de o parte – la câtă degradare umană a putut aduce comunismul şi pe de alta – la ce suflet nobil a avut părintele Ionel Petroşanu. Cine oare s-ar fi sacrificat, în astfel de situaţii?!

Prima impresie din prima zi de şcoală primară (15 septembrie 1944), petrecută în Şcoala întemeiată de învăţătorul vrednic de pomenire – Ion Haralambie, lângă primăria din fosta comună V. L. Gorgota. O clasă spaţioasă, primitoare, proaspăt văruită, cu bănci lungi, împodobită cu icoana Maicii Domnului, ne aştepta cu uşile deschise. Suntem întâmpinaţi de renumitul învăţător Victor Pantea. I se dusese vestea de om sever, iar noi copiii îl ştiam de frică. Dar n-am avut răgaz să ne cunoaştem, pentru că a doua zi a fost mobilizat pe frontul de vest. Nu l-am mai văzut multă vreme, locul dânsului fiind suplinit de d-na Maria Cismaru, o femeie calină, corectă şi blândă. Din clasa a doua am avut ca învăţătoare pe distinsa doamnă Maria Pantea, soţia învăţătorului Victor Pantea, căreia îi port respect şi recunoştinţă, chiar şi după trecerea le cele veşnice.
În 1946 d-l învăţător Constantin Giuvelea, luptător pe ambele fronturi (de est şi de vest), revine la şcoala noastră şi ne preia ca elevi, deoarece între colegii noştri de clasă se afla şi fiul său mai mare (Pompiliu). După scurt timp de la venirea sa în şcoală, observăm că icoana Maicii Domnului nu mai este pe perete, ci pe un dulap, de pe care dispare destul de repede şi dispărută a rămas ani de zile. Ulterior domnul învăţător a devenit inspector şcolar raional şi apoi profesor de matematică. Aşa că, în clasa a IV-a d-na învăţătoare Pantea redevine învăţătoarea noastră. Despre dânsa – numai cuvinte de laudă: profesionalism, amestec de blândeţe şi severitate, dar imparţialitate.
Studiile gimnaziale le-am urmat la şcoala din Valea Lungă Cricov (aşa se numea pe atunci). Şcoala avea vreo trei localuri, dintre care unul era aşezat direct în şosea (provenea din fosta prăvălie a negustorului Chirică), la periferia comunei, pe Mărărie, în vecinătatea unui grajd comunal cu tauri de montă. De acolo, uneori mai scăpa câte un taur fioros şi apărea în uşa clasei noastre, de ne băga în sperieţi. De groază şi teamă să nu fim luaţi în coarnele taurului, ne urcam pe băncile din spatele clasei şi strigam din răsputeri după ajutor.
O altă amintire se leagă de drumul spre şcoală (de cca 2,5 – 3 km), pe care îl parcurgeam per pedes. Iarna, pe viscol, mă înfofolea mama într-o mantie lungă, până în pământ, ca să mă protejeze de frig, dar şi de câinii care se ţineau după mine şi mă apucau de poalele mantalei. Tot la această şcoală veneau vreo trei colegi din locuri mai îndepărtate de şcoală, respectiv din Ştubee, Tisa şi Colibaşi (aproximativ la 4 km sau mau mult de mers pe jos, indiferent de vreme şi de anotimp).
Pregătirea lecţiilor, în zilele de vară – în grădina de la Vârful Vii: îmi scriam temele pe capacul ghiozdanului confecţionat din placaj de lemn, în care purtam caietele, călimara cu cerneală, tocul de scris, sugativa şi cărţile necesare pregătirii temelor de a doua zi; acolo supravegheam vaca cu viţelul şi cele 5 – 6 oi ale gospodăriei, să pască nestingherite; seara, după sosirea acasă, îmi continuam pregătirea lecţiilor, la lumina lămpii cu gaz petrolifer.

Atunci pericolul venea doar din partea lupilor. Astăzi, dacă aş mai avea acea vârstă, nu ştiu dacă aş mai avea curajul să mă angajez la astfel de responsabilităţi (nu din cauza lupilor, ci din cauza infractorilor de diferite feluri, dintre care unii îşi găsesc locuri de muncă chiar acolo unde angajaţii ar trebui să vegheze asupra securităţii persoanei).

Foametea prin care am trecut în primăvara anului 1948, după seceta din 1947, mi-a lăsat amintiri neplăcute. Într-o zi mama se pregătea să însămânţeze cartofii. Când să traverseze şoseaua, spre grădina unde trebuiau însămânţaţi, la fântâna din poarta casei şedea un om lipsit de vlăgă, pe jumătate schelet. Abia mai putea vorbi. Mama i-a oferit câţiva cartofi, din cei ce urmau a fi însămânţaţi. El i-a luat, i-a şters între palme de pământul uscat şi i-a mâncat ca pe fructe. Atât era de flămând, încât nici cele mai elementare condiţii de igienă nu-l mai interesau.
Grija ce ne-o purta statul pentru sănătatea noastră, s-a manifestat printre altele şi prin depistarea elevilor infestaţi cu bacilul Koch (reacţia la tuberculină). Nu ştiu ce fel de antigen ne-a fost inoculat, dar ştiu că mulţi dintre colegi s-au îmbolnăvit, datorită tuberculinei test, a cărei calitate a fost cu totul necorespunzătoare (probabil virulenţă ne atenuată deoarece majoritatea colegilor s-au îmbolnăvit de tbc).
Din perioada studiilor liceale şi din studenţie îmi amintesc:

– muncile patriotice pe care trebuia să la îndeplinim în toate vacanţele de vară, din perioada studiilor liceale; dintre acestea menţionez participarea la săpatul fundaţiei şcolii din satul Valea Mare şi la curăţenia sălilor de clasă ale şcolii vechi;

– şicanele unor primari ai comunei Valea Lungă Gorgota (așa se numea la vremea aceea) din perioada studiilor liceale (1951 – 1955), referitoare la eliberarea adeverinţelor de stare materială a părinţilor: acestea erau necesare înscrierii la fiecare început de an şcolar; se eliberau de primăria reşedinţă de raion (Pucioasa în acea vreme); cum mijloace de transport nu existau, distanţa (de cca 12 km) se parcurgea pe jos. Îmi amintesc că, odată, după 3 – 4 ore de aşteptare în incinta Consiliului raional, primesc răspunsul că actul solicitat nu poate fi eliberat, sub pretext că n-are cine să-l semneze, întrucât şedinţa de consiliu cu primarii tuturor comunelor din judeţ nu s-a terminat şi încă mai durează; deci n-ar avea sens să mai aştept. Cum se apropia înserarea, am plecat înapoi spre casă, fără adeverinţă; ulterior am aflat că de fapt primarul comunei, prezent la şedinţă, voia să mă supună unui regim „preferenţial”, respectiv la încă un marş pe distanţa Valea Lungă – Pucioasa şi retur (cca. 27 km), pentru eliberarea actului necesar.

De persoana părintelui Ionel Petroşanu mă mai leagă şi o altă amintire. Era vara anului 1960. Eu, proaspăt absolventă de liceu, plecam la Bucureşti, pentru înscrierea la concursul de admitere în facultate, însoţită de fratele meu Ariton (Titi). Ne-am luat rămas bun de la părinţi şi când am ieşit în stradă, numai ce-l zărim pe părintele Ionel Petroşanu. Unde credeţi că mergea? Aţi ghicit! La Bucureşti. Aşa că pornim la drum împreună.

Pe drum, părintele ne tot întreabă cât stăm şi dacă avem unde rămâne peste noapte. Noi, convinşi că ne putem rezolva problema în aceiaşi zi, îi spunem că sperăm să ne întoarcem acasă pe seară. Părintele prevăzător de felul dânsului, ne propune ca în cazul în care nu vom rezolva înscrierea la concurs, să ne întâlnim la restaurantul Tic-tac, de pe Bulevardul 6 martie, la ora 20, ca să ne ospătăm, apoi să mergem la sora sa, Filica. Ne mai spune că dânsa este plecată în concediu, dar de fiecare dată când pleacă, lasă cheile casei într-un loc ştiut numai de cei din familie, pentru eventuale situaţii de urgenţă (se referea la cazarea oaspeţilor). Şi câtă dreptate a avut, pentru că noi am ajuns la facultate după terminarea programului de înscrieri. Aşa că am fost nevoiţi să rămânem peste noapte în Bucureşti, iar întâlnirea la restaurantul Tic-tac a fost salvarea noastră.

Din cele relatate reiese că perioada studiilor a inclus efort material – pentru părinţi; lipsuri şi luptă cu diferite şicane (stres) – pentru mine şi fraţii mei. Cu toate acestea mă bucur că n-au fost în zadar, pentru că ne-au călit şi ne-au ambiţionat să luptăm şi le-am învins.

Toţi fraţii am absolvit facultăţi de stat: doi ingineri petrolişti, o farmacistă, un inginer mecanic şi un profesor.

Fratele cel mare – Constantin (Cornel) (1931 – 2013) – absolvent al Institutului de Petrol şi Gaze (IPG), facultatea de Tehnologia Ţiţeiului şi Gazelor (inginer în tehnologia petrolului şi gazelor), Bucureşti. După absolvire (1956) a rămas cadru didactic la Institutul de Petrol şi Gaze, iar după căsătorie (1959) a renunţat la cariera didactică universitară în favoarea cercetării; s-a angajat ca proiectant de rafinării la Institutul de Proiectare în Industria Petrolului (IPIP) Ploieşti, de unde a fost trimis în India şi în mai multe țări asiatice, ca specialist în cracarea petrolului (1968 – 1972). După pensionare a mai lucrat încă mulţi ani, la aceeaşi instituţie.
Ariton (Titi) (1932- 2010) – absolvent al Institutului de Petrol şi Gaze (IPG), Facultatea de Utilaje Petroliere, a fost inginer şef adjunct la Bascov, transferat în interes de serviciu, mai întâi la Trustul de Construcţii Industriale Piteşti, ca director, apoi la Utilaj Mediu şi Greu Ploieşti, ca inginer şef adjunct. A fost transferat temporar în Iraq, prin ARCIF (Asociaţia Română de Construcţii şi Îmbunătăţiri Funciare) şi în mai multe ţări (Cambogia, Iraq, Vietnam, Yemen).
Mihail (1942 – 2008) este absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, Facultatea Electrotehnică. După absolvire îşi face stagiul la Uzina Automecanică Moreni, unde rămâne angajat până la pensionare și de unde este trimis temporal în Iraq în calitate de specialist, la foraj sonde.

Cu excepţia mea (farmacist, profesor universitar de Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie la Universitatea de Medicină şi Farmacie C. Davila, Bucureşti) şi a fratelui Benone (profesor de Fizică), toţi fraţii au fost ingineri.

Privind înapoi, la toate evenimentele petrecute, le port respect şi recunoştinţă: părinţilor – pentru sacrificiile şi sprijinul ce l-am primit în formarea mea; fraţilor mai mari – pentru că mi-au fost model şi body guards în perioada studiilor liceale şi universitare; fraţilor mai mici – pentru că au urmat exemplul fraţilor mai mari şi n-au rămas la coada vacii.

Consider că toate aceste realizări au fost nu doar rezultatul muncii noastre, ci şi efortul părinţilor şi voia Bunului Domn Dumnezeu, pentru care îi mulţumesc zi şi noapte.

Prof. univ. DHC Viorica Istudor,

Universitatea de Medicină şi Farmacie „C. Davila“ Bucureşti

VIORICA ISTUDOR- SCURT C. V.

Nascuta in 12.03.1937, in comuna Valea Lungă, jud. Dâmboviţa.

Părinţi: Maria şi Dumitru T. Popescu.

Căsătorită cu Ioan Istudor (inginer chimist, care cu pasiune, şi-a dăruit priceperea şi energia conservării monumentelor de artă).

Copii: Bogdan Istudor (dr. inginer), căsătorit, tată a doi băieţi (Petru şi Ştefan).

Studii

Şcoala elementară din comuna Valea Lungă Gorgota, judeţul Dâmboviţa (1944 – 1948); şcoala gimnazială – în comuna Valea Lungă Cricov (1948 – 1951).
Şcoala Medie Mixtă nr. 3 din Ploieşti (1951 – 1955), absolvită cu diplomă de maturitate
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti, Facultatea de Farmacie (promoţia 1955–1960);
Grade obţinute

Internă în farmacie: 1.03.1960 – 1.10.1961, Deciziile Institutului de Medicină şi Farmacie “Carol Davila, la Spitalul de Urgenţă şi la Spitalul de Traumatologie şi Arsuri Bucureşti.

Farmacist stagiar: 10.01.1962 – 30.05.1963 la Spitalul de Adulţi din Râmnicul Sărat;
doctor farmacist (specialitatea farmacognozie) ;
farmacist principal – ordinul Ministerului Sănătăţii
farmacist primar în specialitatea Farmacie generală – Ordinul Ministrului Sănătăţii
doctor Honoris Causa decernat de Universitatea „Ovidius” Constanţa în martie 2017, semnată de rectorul universităţii prof. dr. Sorin RUGINĂ, preşedintele senatului prof. dr. Ioan BOTESCU şi decanul Facultăţii de Farmacie – conf. dr. Laura BUCUR.
Istoricul carierei

Preparator universitar: 1.06.1963 – septembrie 1967 la UMF “Carol Davila” Bucureşti, disciplina de Farmacognozie.

Asistent universitar: 15 septembrie 1967 – 31 ianuarie 1990.

Sef de lucrări: 1 februarie 1990 – 31 ianuarie 1992.

Conferenţiar: 1 februarie 1992 – 31 ianuarie 1994.

Profesor universitar: 1 februarie 1994 – 30 septembrie 2002.

Profesor asociat la Universitatea “Ovidius” Constanţa, Facultatea de Farmacie (1996 – 2006).

Încetarea activităţii pentru limită de vârstă (65 ani) – pensionare, conform art. 130 lit. „g“ din Codul Muncii coroborat cu Legea nr. 19/2000, începând cu 1.10.2008 – Decizia nr. 168.083/09.01.2003 emisă de Oficiul de Pensii al Sectorului 1, Bucureşti şi Decizia UMF „C. Davila“ Bucureşti nr. 562/09.01.2003.

Conducător de doctorat din 1996 (Ordinul Ministerului Învăţământului, acordat de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare nr. 3609/ 14.04.1996 – în specialitatea Farmacognozie, până în 30 septembrie 2016.

Profesor universitar asociat (prin cumul cu pensie), între 1 octombrie 2002 şi 30 iunie 2008.

Profesor universitar consultant

Profesor universitar asociat – Şcoala Doctorală a UMF „C. Davila“ Bucureşti pentru îndrumarea doctoranzilor în stagiu

Dintre cei 31 de doctoranzi înscrişi între 1996 şi 2016, şi-au susţinut tezele şi au obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale doar 18 doctoranzi. Două doctorande au plecat din ţară (una în SUA – 2001, alta în Danemarca – 2002), 7 doctoranzi s-au retras, 4 au fost exmatriculaţi.

Temele abordate au avut ca obiect cercetarea unor plante medicinale folosite în medicina tradiţională, în scopul valorificării terapeutice, prin:

obţinerea de extracte selective, farmacologic active (în diabet, neoplasm, infecţii respiratorii şi ORL);
determinarea calităţii extractelor respective prin măsurarea conţinutului în principii active – flavonoide (flavone, antociani, proantociani, taninuri), polifenoli şi uleiuri volatile folosind metode analitice moderne (HPLC, HPLC/MS);
verificarea proprietăţilor citostatice (pe radicele de Triticum vulgare L.= grâu);
determinarea proprietăţilor antioxidante prin metode specifice (DPPH);
verificarea proprietăţilor farmaco-toxicologice pe şoareci şi şobolani (toxicitate acută şi cronică, acţiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, citostatică) a unor produse vegetale folosite tradiţional în diferite afecţiuni:

– neoplasm (Cuscuta sp.= tortel, Medicago sativa L. = lucernă);

– malarie = paludism, friguri (Lepidium ruderale L. = buruieniţă de friguri);

– diabet – obţinerea de extracte selective conţinând antocianozide din diferite surse (fructe de Ribes nigrum L. = coacăz negru, Rubus fruticosus L. = mur, Vacciniun myrtyllus L. = afin), cu rol în chimismul vederii;

stabilirea metodologiei de determinare a calităţii unor gemoderivate şi extracte selective, prin evidenţierea:
principiilor active cu ajutorul cromatografiei de lichide de înaltă performanţă = HPLC;
acţiunii antibacteriane – cu antibiogramă în prezenţa substanţelor de referinţă;
proprietăţior antioxidante – metoda DPPH (difenil-piridil-hidrazina);
proprietăţile citostatice – metoda fitobiologică D. Gr. Constantinescu;
activitatea terapeutică pe bolnavi cu afecţiuni respiratorii – măsurarea capacităţii respiratorii şi determinarea imunoglobulinelor.

Alte activităţi

Coordonator naţional al atestării medicilor în Apiterapie, Fitoterapie şi Aromaterapie, numit de Ministerul Sănătăţii din anul 2000

Expert evaluator al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Universitar (CNCSIS) pentru proiectele finanţate de Ministerul Educaţiei Naţionale

Preşedinte al Comisiei de avizare a lucrărilor de cercetare contractate de Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Învăţământ (ANSTI), cu Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare Chimico-Farmaceutică (ICCHIM) şi SC BIOTEHNOS SA, în perioada 2000 –2008.

În cadrul pregătirii continue postuniversitare a cadrelor medicale (medici, farmacişti, biochimişti) am susţinut numeroase cursuri cu teme din domeniul fito- şi aromaterapiei, organizate de UMF „C. Davila“, Universitatea „Ovidius“ Constanţa, Societatea Română de Apiterapie, Asociaţia Medicilor de Familie, Societatea Română de Plasmafereză începând din 1996 şi în prezent.

De asemenea am participat cu lucrări de cercetare ştiinţifică la diferite Conferinţe şi Congrese Naţionale de Farmacie, congrese ale Asociaţiei Medicilor din România, Societăţii Medicilor Fitoterapeuţi din România, Societăţii Române de Apiterapie.

Diplome, premii

Diploma Publius Ovidius naso în semn de profundă apreciere pentru implicarea cu profesionalism şi dedicaţie în activitatea desfăşurată, contribuţia adusă la dezvoltarea mediului academic şi valorile pe care le împărtăşim (20 martie 2017).

Diplomă de excelenţă ca semn de preţuire pentru contribuţia adusă la dezvoltarea, înfrumuseţarea şi promovarea comunei Valea Lungă acordată de primarul Emil Negru (2017).
Diplomă de excelenţă pentru contribuţii deosebite la dezvoltarea învăţământului şi cercetării farmaceutice româneşti, conferită la Congresul Naţional de Farmacie, Cluj-Napoca, de preşedintele Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România, prof. dr. Sorin Leucuţa (30 septembrie 2006).
Diplomă jubiliară – 150 de ani de Învăţământ Medical Românesc, conferită de rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Bucureşti, prof. univ. dr. Florian Popa, la 1 octombrie 2007.
Diplomă de onoare pentru contribuţii deosebite la dezvoltarea învăţământului farmaceutic din România, conferită de decanul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, prof. dr. Dumitru Lupuliasa, cu prilejul aniversării a 75 de ani de la înfiinţarea acestei facultăţi (1923 – 2013).
Premiu de excelenţă conferit la Congresul Anual al Asociaţiei Medicale Române din 18 – 19 aprilie 2008, de către preşedintele Asociaţiei, conferit de acad. prof. dr. C-tin Ionescu-Târgovişte, pentru cercetare ştiinţifică de excelenţă, concretizată în lucrarea Preliminary researches with regard to pharmaceutical product obtain Phytohipoglic. Note III. Technological process – pilot scale – to obtain the extracts. Autori: Viorica Istudor, Cerasela Elena Gîrd, Ligia Elena Duţu, Maria Lidia Popescu, Mariana Pavel, Lucia Pîrvu, C. Ionescu-Târgovişte).
Premiul conferit de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) prin programul PN2 – Resurse umane, în Domeniul Ştiinţific Chimie (cod CNCSIS 89-2008), pentru lucrarea „The GC/SM Analysis of Elaeagnus angustifolia L. Flowers Essential Oil“- autori Laura Bucur, Gabriela Stanciu, Viorica Istudor publicată în Rev. Chim. (Bucureşti), 2007, 58 (11) 1027 – 1029 (ISI).
Premiul conferit de CNCSIS prin programul PN2 – Resurse umane, la Domeniul Ştiinţific Chimie (cod CNCSIS 89-2009), pentru lucrarea „ Elaeagnus angustifolia L. flowers soft extract valorification in a dermatological preparation. Note 1. Dermatological preparation obtaining and preliminary quality control“ – autori Bucur Laura, Hârjău V., Istudor Viorica – Farmacia, 2008, 56 (2) 215 – 220.

Medalii

Medalia Publius Ovidius Naso în semn de profundă apreciere pentru implicarea cu profesionalism şi dedicaţie în activitatea desfăşurată, contribuţia adusă la dezvoltarea mediului academic şi valorile pe care le împărtăşim, la 20 martie 2017 – Ministerul Educaţiei Naţionale, Universitatea Ovidius Constanţa, 20 martie 2017.

Medalia The 150^th founding anniversary of Carol Davila University of Medicne and Pharmacy acordată de rectorul Universităţii, prof. dr. Florian Popa, la 1octombrie 2007.
Medalia aniversară „90 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1923 – 2013) “ oferită de decanul Facultăţii de Farmacie – prof. dr. Dumitru Lupuliasa.
Medalia aniversară 75 de ani. Facultatea de Farmacie, Universitatea Carol Davila Bucureşti (1923 – 1998), oferită de decanul Facultăţii de Farmacie – prof. dr. Dumitru Lupuliasa.
Medalia A x-a aniversare – Facultatea de Medicină Constanţa, Universitatea „Ovidius“(1990 – 2000), oferită de decanul facultăţii – prof. dr. Sârbu.

Afiliaţie la societăţi profesionale

Societatea Română de Apiterapie – vice-preşedinte (2006 – 2015), preşedinte de onoare din 2015.

Societatea Română de Ştiinţe Farmaceutice – membră (1963 – 2008).
Societatea Română de Istoria Farmaciei – membră în Comitetul de Conducere (1990 – 2005), în prezent – membră de onoare.
Societatea Internaţională de Istoria Farmaciei – membră (1995 -2008).
Colegiul Farmaciştilor – membră (1990 – 2008).
Clubul Farmaciştilor din Bucureşti (din 2015 şi în prezent).

Activitate organizatorică

Şef de disciplină la Farmacognozie • Fitochimie • Fitoterapie (1992 – 2002).

Preşedinte al Secţiei „Plante Medicinale“ la al XII-lea Congres Naţional de Farmacie, Bucureşti, 2002.
Organizator şi coordonator al programului de desfăşurare a pregătirii medicilor în domeniul Medicinii alternative pentru obţinerea competenţei/atestării în Apiterapie, fitoterapie şi aromaterapie.
Membră în comitetul ştiinţific al simpozioanelor internaţionale intitulate „Noi resurse pentru industria de medicamente“, Constanţa 2003 şi 2004.

Recunoaştere naţională

Expert evaluator al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS),

Preşedinte al Comisiei de avizare a lucrărilor de cercetare – dezvoltare contractate de ANSTI, BIOTEHNOS S. A. (2000 – 2006) cu CNCSIS.

Preşedinte al Comisiei de avizare a lucrărilor de cercetare – dezvoltare contractate de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Chimico-Farmaceutice (ICCF) cu CNCSIS (2000 – 2008).

Expert extern la Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) în domeniul Plante Medicinale şi produse de origine vegetală (2000 – 2008).

Expert naţional al Institutului Român de Standardizare (Asociaţia Română de Standardizare), membră a Comitetului Tehnic 298 pentru uleiuri volatile (1996 – 2005).

Membră în comitetul ştiinţific al revistei Farmacia (Bucureşti) din 2000 şi în prezent (cotată ISI din 2009).

Membră a consiliului ştiinţific al revistei Farmacist. ro.

Membră în comisiile de examinare la numeroase teze de doctorat susţinute la UMF din ţară (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş) şi din Republica Moldova (Chişinău).

Membră în comisiile de examinare a activităţii unor cadre didactice pentru promovare în funcţie de şef de lucrări, conferenţiar, profesor din diferite centre universitare (Cluj, Tg. Mureş, Constanţa, Craiova).

Referent ştiinţific al unor cărţi şi tratate de specialitate (Robert ANCUCEANU).

Solicitări de caracterizări pentru promovarea la conferenţiar a unor şefi de lucrări de la disciplinele de Farmacognozie, Universitatea „Ovidius“ Constanţa şi UMF Craiova, sau la Tehnică farmaceutică – Universitatea „Ovidius“ Constanţa.

Susţinerea unor conferinţe medicilor de familie pe teme de fitoterapie, în cadrul unor simpozioane pentru obţinerea de ore de educaţie medicală, necesare practicii medicale.

Susţinerea anuală de cursuri de pregătire a medicilor şi farmaciştilor pe teme de fito- şi aromaterapie, în cadrul Societăţii Române de Apiterapie din România, pentru obţinerea orelor de educaţie medicală / farmaceutică continuă.

Membră în prezidiile tuturor Congreselor Societăţii Române de Apiterapie şi ale unor congrese ale Medicilor Fitoterapeuţi din România.

În calitate de conducător de grup (6 studenţi), am beneficiat de un schimb de experienţă între Facultatea de Farmacie din Anger (Franţa) şi Facultatea de Farmacie din UMF „C. Davila“ Bucureşti (2001).

Brevete OSIM

Istudor Viorica, Gîrd Cerasela-Elena, Ciulei Ioan, Dumitrescu Ana-Maria, Lupuliasa Dumitru, Balaci Teodora-Dalila: Compoziţie farmaceutică cuprinzând antocian-magneziu şi procedeu pentru prepararea acesteia.

Istudor Viorica, Dinu Mihaela, Duţu Ligia-Elena, Negreş Simona: Extract vegetal selectiv cu acţiune antitumorală.
Istudor Viorica, Gîrd Cerasela Elena – Procedeu de dozare a piretroizilor din plante proaspete (capitule florale de Pyrethrum sp.)
Ciulei Ioan, Istudor Viorica, Gafar Memet, Dumitriu Horia: Colutoriu cu acţiune antimicrobiană şi cicatrizantă.

Publicaţii ştiinţifice în: Farmacia (Bucureşti) – revistă cotată ISI din 2008; Revue Roumaine de Chimie (Bucureşti); Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de Medici şi Naturalişti (Iaşi); Timişoara Medical Journal; Archives of the Balkan Medical Union; Ovidius University Annals of Medical Science – Pharmacy; Revista de Medicină şi Farmacie (Târgu Mureş); Annales Pharmaceutiques Françaises (Paris); Anal Real Acad. Farm. (Madrid); Acta Phytotherapica Romanica (Iaşi); Acta Chromatografica; Acta Medica Marisiensis, Herba Hungarica; Revista de Chimie, Alternative Medicine ş. a.

Lucrări publicate/comunicate: cca 300.

Contracte de cercetare: 7 dintre care unul de excelenţă.

Cărţi: 14, dintre care citez: Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Editura Medicală, Bucureşti, 1998, vol. I, – Oze, ozide şi lipide, 2001 – vol. II – aetherolea, rezine, iridoide, principii amare, vitamine 2005; vol. III – principii active azotate (alcaloidice şi nealcaloidice) ; Orientări moderne în fitoterapie şi aromaterapie, Editura Tehnoplast, Bucureşti, 2011,

Activitate civică: implicare în prezentarea fitoterapiei moderne prin participarea la emisiuni TVR, Realitatea TV, EtnoTV şi interviuri la Viaţa Medicală, Magazin Internaţional, Sănătatea noastră.

În întreaga mea carieră am pus pe prim plan activitatea profesională. În egală măsură mi-au plăcut activitatea didactică şi cea de cercetare ştiinţifică. Am iubit plantele şi am încercat să aflu cât mai multe detalii despre metabolismul lor şi proprietăţile farmacologice ale metaboliţilor rezultaţi (principii active), în vederea valorificării terapeutice.

De asemenea m-am preocupat de formarea de cadre didactice şi de cercetare în domeniul plantelor medicinale. Am satisfacţia formării cadrelor didactice actuale ale disciplinei de Farmacognozie • Fitochimie •Fitoterapie de la UMF “C. Davila” Bucureşti, toţi foşti studenţi sau doctoranzi ai mei.

Mă bucur că printre cursanţii pe care i-am întâlnit pe parcursul carierii mele (studenţi, medici) destul de mulţi proveneau de pe meleagurile noastre – Pucioasa, Târgovişte, Moreni, Câmpina şi Ploieşti. Din Valea Lungă am contribuit la pregătirea profesională a două studente (Elena Şerban şi Maria Duţu). Una dintre ele a ales să fie de folos consătenilor ei, respectiv să le stea la dispoziţie de la ghişeul farmaciei personale.

Cu modestie afirm, că mă simt un om împlinit profesional. Datorez aceste succese înaintaşilor mei: profesorului dr. doc. Eugen Constantinescu, care mi-a insuflat pasiunea pentru farmacognozie încă din timpul studenţiei, mi-a fost conducător de doctorat şi un iscusit mentor, până la pensionarea sa, precum şi profesorului dr. doc. Ioan Ciulei cu care am colaborat din 1963 până la retragerea sa la pensie. De la ambii înaintaşi am avut de învăţat câte ceva.

Alte preocupări.

Am iubit natura şi frumuseţile ei create de Dumnezeu, în special plantele, superbe atât prin aspectul decorativ, cât şi prin conţinutul în substanţe nutritive, dar mai ales în substanţe cu acţiune terapeutică. Pe cele din urmă l-am cercetat, pentru a ajuta la cunoaşterea şi valorificarea lor terapeutică.

Natura mi-a oferit materii prime pentru diferite cercetări, dar şi încântarea ochilor şi sufletului. Prin Agenţia Naţională de Turism (ONT Carpaţi ) am avut ocazia să cunosc civilizaţia mai multor ţări (Germania democrată – 1980), Grecia (1982), Elveţia, Austria (1984), Bulgaria (1988, 2010), câteva zone din fosta URSS (Moscova, Leningrad, Taşkend, Buhara, Samarkand – 1990), Turcia (1992), Italia (1998), Franţa (2004), Capadocia (2006), Israel (2008).

Mi-au impresionat (pozitiv şi negativ) multe dintre zonele cu care am făcut cunoştinţă în pelerinajele şi excursiile de care m-am bucurat de-a lungul vieţii.

Din Grecia: Salonic-ul, unde o fostă mănăstire a fost transformată vremelnic în închisoare politică, respectiv sufletele pioase au fost înlocuite cu altele păcătoase sau nu; Meteora – cu mănăstirile de pe vârfurile pleşuve ale stâncilor (Sfântul Varlaam şi încă vreo 5 sau 6 alte mănăstiri), unde accesul materialelor de construcţie şi a altor bunuri sau al călugărilor vârstnici se făcea cu o platformă acţionată de scripeţi; Atena – cu Acropole şi portul Pireu; capul Sunion – unde albastrul mării este cu totul deosebit.
Capadocia (Turcia de astăzi) – la cele 7 biserici apocaliptice (din Ephes, Smirna, Pergamom, Thyateira, Sardis, Philadelphia, Laodicea), palatul Top-Capâ, catedrala Sf. Sofia, Bosforul ş. a.
Israel – Nazaret – neuitatul loc al Bunei Vestiri; Betheleem – Peştera Naşterii Domnului; râul Iordan unde s-a arătat icoana Sfintei Treimi şi Domnul Iisus Hristos a fost botezat de Proorocul Ioan; Ierihon – în locurile care amintesc de minunile şi de trecerea Domnului şi unde se află un frumos Aşezământ românesc; muntele Tabor – unde s-a petrecut Schimbarea la faţă a Mântuitorului Iisus Hristos; Marea Moartă, Marea Galileei, Ierusalim – Grădina Ghetsimani, Drumul Crucii spre Golgota, Sfântul Mormânt al Mântuitorului, Zidul Plângerii, Muntele Măslinilor, Muntele Fericirilor; Palestina (Hozeva) şi Penisula Sinai (Mănăstirea Sf. Ecaterina, muntele Sinai). Pentru toate aceste daruri şi realizări îi mulţumesc şi-i port respect Bunului Dumnezeu.