Această prezentare necesită JavaScript.

De-a lungul unei perioade indelungate de timp, care se intinde pana spre mijlocul sec 19, in tara noastra ,ca si  in alte parti ale lumii intrebuintarile  care i s-au dat petrolului au fost in general aceleasi; la iluminat si incalzit , la unsul osiilor rotilor de caruta  sau a altor mecanisme, la calafatuirea corabiilor,in medicina empirica  etc.

Din complexul amestec de hidrocarburi, care constituie titeiul, singura componenta foarte larg folosita era pacura,obtinuta prin expunerea titeiuluila caldura soarelui, in vase sau gropi deschise. De aceea  aproape toate izvoarele scrise  au mentionat titeiul sub numele de PACURA .

Cele mai vechi asemenea documente, au mentionat pacura  mai ales ca detalii topografice de hotar, menite sa delimiteze  terenuri care faceau  obiectul unor danii.

Astfel uricul din 4 oct 1440, emis de cancelaria domnitorilor moldoveni Stefan si Ilies, care este primul document romanesc ce pomeneste  pacurile de la Lucacesti pe Tazlaul Sarat,danie facuta de boierul Vana-Porcul.

Aceeasi folosire va avea termenul de pacura si in primul document emis de cancelaria Tarii Romanesti la 22nov 1517, prin care Basarab Voievod, daruind jupanului Draghici din Cricov satul Secareni( Tintea Prahova) preciza ;”Io Basarab Voievod, da domnia mea sfintei manastiri a jupanului Draghici din Cricov , ca sa-i fie , satul Secareni, insa pe unde au hotarnicit  12 boieri… iar hotarul sa se stie.. si din locul cu rachiti, peste damb de pacuri; astfel de la pacuri in sus pe  drumul  sapat ”

Dintre cele mai vechi danii este si aceea facuta  la 14 aprilie 1570 de catre Bogdan Lapusneanu, domnul Moldovei, catre Dinga Vornicul caruia ii intarea stapinirea  asupra satului Farloiesti, de pe Tazlau cu „a treia parte din pacura ” precum si  cea din 12 aprilie 1607, prin care domnitorul Simion Movila , intarea calugarilor manastirii Tazlau ” ca sa fie ei tari  si puternici  a stapani si apara o fantana de pacura , ce este in hotarul satului lor Tatesti , in tinutul Bacaului ”

La 6 februarie 1660 domnitorul Gheorghe Ghica daruia manastirii Pietriceaua ( Brebu -Prahova) ” niste fantani cu pacuri  care-i santu pe Valea Puturosului”. Asemenea documente, care au fost numeroase in sec 17 in tara noastra, prin faptul ca de multe ori astfel de danii apar ca fiind facute in urma unor staruitoare insistente ale petentilor particulari sau institutii publice, dovedesc ca veniturile ce puteau fi realizate din exploatarea si comercializarea pacurii nu erau  neglijabile..

O descriere cu scop informativ stiintific asupra resurselor petrolifere ale tarii a realizat-o, pentru prima data , marele carturar si domnitor moldovean Dimitrie Cantemir, care in „Descriptio Moldavie, a relatat detaliat despre pacurile din tinuturile Moinestiului, ale caror insusiri le-a descris .

Alte documente care pomenesc pacura , cele mai numeroase de fapt , au fost acrte de vanzare cumparare a unor locuri pe care sunt atestate fantani de pacura . La 14 iunie 1691, Calota si fratele sau Constantin, vindeau mitropoliei din Targoviste, partea lor de mosie din Draganesti  „si cu venitul pacurii” , la 23 ianuarie 1736, „Neagul si cumnatul sau Ion”vindeau  capitanului Vasile si fratelui sau , partea lor de mosie din Draganesti si „parte din pacura”, la 15 oct 1763 vel vistierul Mihai Cantacuzino, cumpara de la Bucur Lungeanu si sotia sa Ana un „codru de locu si cu 4 fantani de pacura ” pe apa Cricovului.

Desigur lista este mult mai bogata  dar chiar si numai documentele exemplificate  ne permit a face constatarea ca aproape fara exceptie, vanzatorii erau in majoritate tarani mosneni  sau razesi, siliti de nevoie  a-si instraina proprietatile lor catre cumparatori, care de regula  erau mari proprietari sau inalti slujbasi  in administratia de stat.

Exploatarea  din ce in ce mai intensa  a acestor bogatii ale subsolului ne duce  la concluzia  ca pacura devenita marfa, avea cautare si era aducatoare  de profituri, fapt ce a determinat actiuni energice, dar de multe ori inumane din partea puternicilor vremii, pentru a intra in posesia unor locuri purtatoare de pacura  sau numai a pacurii.

La 3 ianuarie 1750, Constantin Dudescu, se plangea epicopiei Buzaului, ca oamenii episcopiei ii luau cu sila  din pacura scoasa de pe mosia Matita , la  15 dedecembrie 1831  mosnenii pacureti cereau generalului Kiseleff sa nu dea zeciuiala  de pe puturile  lor de pacura  conform prevederilor Regulamentului Organic.

In alte situatii,din cauza arendasilor, zeciuiala crestea considerabil, ajungand la o patrime, asa cum arata  si jalba razesilor pacureti de la Lucacesti Bacau, proprietatea manastirii Bistrita, impotriva arendasului in 1853. Neantelegerea a degenerat intr-un proces  de lunga durata  intre locuitorii satului si arendasul Vasile Rugina cu privire la „specula bailor de pacura”. Nemultumiti , baiesii l-au alungat pe Vasile Rugina „prin putere de ciomag”