Ziua de vineri 11.10.2019  a fost dedicata  plimbarilor  prin Napoli .In prima parte a zilei am vizitat orasul vechi  cu stradutele lui mici  si felurite „bazaruri” la tot pasul prin care micii negustori de „imbiau” cu tot felul de suveniruri

Asa cum v-am obisnuit  inaintea vizitarii unui obiectiv turistic de o asemenea importanta  pornesc la drum documentat despre istoria si traditiile locului respectiv . Cu ajutorul Wikipedia  caruia ii multumesc si pe aceasta cale , iata ce am aflat despre Napoli .

Napoli (denumit în trecut și Neapole) este cel mai mare oraș din Italia de Sud și al treilea oraș din Italia. Este una dintre capitalele regionale și are o populație de aproape un milion de locuitori, iar împreună cu zona metropolitană strânge între 3 și 4,4 milioane de locuitori. Este reședința regiunii Campania și a provinciei Napoli și un centru economic și cultural important din sudul Italiei. Se află la mijlocul distanței dintre Vezuviu și zona vulcanică Campi Flegrei.

    Între 1285–1816 a fost capitala Regatului de Neapole, iar apoi, până la Unificarea Italiei în 1861, a fost capitala Regatului celor Două Sicilii.

    Centrul vechi istoric din Napoli a fost înscris în anul 1995 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

    Cântecul napoletan ‘O surdato ‘nnammurato a ajuns renumit ca fiind „simbolul orașului Napoli”.

     Napoli se situează pe malul nordic al golfului cu același nume, în extremitatea sud-estică a Câmpiei Campaniene. Cartiere sud-estice ale orașului urca pe versanții Vezuviului. În partea nord-vestică este delimitată de zona vulcanică Campi Flegrei. Se află la o distanță 232 km de Roma.

     Orașul are un climat tipic mediteranean.

    Orașul a fost o colonie greacă cu numele de Neapoli (noua cetate). Orașul intră în scurt timp sub autoritatea romană.

    După dispariția Imperiului Roman, orașul a rezistat invaziei lombarde și va rămâne atașat Imperiului Bizantin. La finalul secolului VI, Napoli a devenit capitală a unui ducat bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit independent.

     În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi găzduiește pe normanzi în orașul vasal Aversa. Normanzii nu încetează incorporarea posesiunilor lor din Italia de Sud, iar în 1139, Roger al II-lea, primul rege al Siciliei, incorporează orașul în regatul său.

      Carol al II-lea al Siciliei, pierzând insula Sicilia, a făcut din Napoli capitala regatului Siciliei, care este uneori numit „regatul napolitan”.

       După 1889, orașul a fost influențat de pasiunea pentru pizza Margherita.

     Potrivit Noului Testament (Faptele Apostolilor, 28,13-14) Sf.Pavel (în drum spre Roma, unde urma să fie judecat) ar fi poposit 7 zile și în localitatea Pozzuoli, la 5 km vest de Napoli.

      Napoli este cel mai mare oraș din sudul Italiei și cu 1.000.470 de locuitori al treilea oraș după Milano și Roma. În zona de aglomerație a orașului trăiesc mai mult de 3 milioane de oameni.

      Deși este un oraș bogat în monumente istorice și tradiții, anual primește un număr mai redus de vizitatori față de alte orașe italiene. Centrul istoric al orașului începând din anul 1995 face parte din patrimoniul mondial și este una dintre cele mai mari centre urbane de pe aceată listă. Centrul istoric are o dispunere dreptunghiulară și a păstrat rețeaua de străzi stabilită de coloniști din Cumae, fondatorii orașului antic Neapolis. Orașul vechi este străbătută de trei străzi principale paralele: Decumano Maggiore (azi purtând numele de Via Tribunali), Decumano Inferiore (azi împărțită în trei secțiuni: Via Maddaloni, Via Croce Benedetto și Via San Biagio dei Librai) și Decumano Superiore (azi împărțită în trei secțiuni Via Sapienza, Via Anticaglia și Via Santi Apostoli), numele acestora derivând din denumirea antică a lor: decumanus. Denumirea populară a Decumano Inferiore este Spaccanapoli (despărțitorul Napolii), deoarece practic împarte în două orașul vechi. Aceste străzi principale sunt legate între ele, de străzi transversale, pe vremuri antice numite cardo.

      Teritoriul înscris pe lista patrimoniului mondial cuprinde de asemenea zona dealului Capodimonte, situată la nord de centrul istoric, respectiv zona costieră Chiaia-Posillipo situată la nord-vest, până la mica insulă Nisida. Centrul istoric cuprinde mai mult de 150 de biserici, aproximativ 300 de clădiri cu caracter religios, palate, 30 de muzee, situri arheologice, monumente, obeliscuri și fântâni arteziene.

Castele și palate regale[modificare | modificare sursă]

• Castel Nuovo (sau Maschio Angioino, în română Castelul Nou) este cea mai cunoscută construcție a orașului. Construirea fortăreței a fost comandată de către regele Carol I. Anjou care și-a transferat curtea din Palermo în Napoli. A fost construită între 1279–1282 cu ajutorul unor arhitecți francezi. A rămas reședință regală până în anul 1734, când regele Carol al III-lea s-a mutat în nou palat regal construit în apropierea fortăreței.
• Castell dell’Ovo (literalmente Castelul Oului) este o fortăreață situată la nord-vest de centrul istoric al orașului pe un promontoriu în Golful Napoli. Conform legendei poetul roman Vergilius a înzidit un ou în fundațiile fortăreței pentru a conferi o stabilitate mai mare pereților. Prima fortăreața pe acest loc a fost construită în secolul a 6-lea a. Chr de coloniști greci originari din orașul Cumae. În primul secol, patriciul roman Lucius Licinius Lucullus a construit o vilă pe acest promontoriu care la începutul secolului al V-lea a fost transformată în fortăreață. În secolul al XI-lea, locuitorii orașului au demolat construcțiile romane pentru a preveni ocuparea lor de către pirații saraceni. Fortăreața de azi a fost construită la începutul secolului al XII-lea și a funcționat ca reședință regală până la construcția Castelului Nou.
• Castel Capuano este o fortăreață situată în partea estică a centrului istoric. A fost construită în secolul al XII-lea de către regele Wilhelm I. al Siciliei. Într-o perioadă scurtă a funcționat ca reședință regală. În secolul al XVI-lea a fost extinsă și în fortăreață s-a mutat administrația orașului și tribunalul (aceasta a funcționat aici până la sfârștitul anilor 1990). În subsolurile fortăreței erau închisorile orășenești.
• Castel Sant’Elmo este o fortăreață situată pe un deal, vest de centrul istoric al orașului în apropierea mănăstirii San Martino. Numele derivă de la biserica demolată pentru a face loc fortăreței. A fost construită între 1329–1343 la porunca regelui Robert de Anjou.
• Palatul Regal a fost construit pe locul vechiului palat viceregal la începutul secolului al XVIII-lea. A funcționat ca reședință regală până la sfârșitul secolului când familia regală s-a mutat în noul palat de la Caserta. Palatul a fost construit de arhitectul Domenico Fontana și modificat după planurile arhitecților Luigi Vanvitelli și Gaetano Genovese. A fost parțial distrus în cel de al doilea război mondial, dar a fost reconstruit după planurile originale. Fațada vestică, dinspre Piazza Plebiscito este ornată de statuile marilor regi al Regatului Napolii.
• Palatul Capodimonte se află la nord de centrul istoric al orașului pe dealul purtând aceeași nume. A fost reședința de vară a regilor regatului Napolii. A fost contruită după planurile arhitectului Giovanni Antonio Medrano în anul 1738. În palat este amenajat Galeria Națională din Napoli (cu importante picturi al lui Tiziano, Caravaggio și alții) și muzeul de porțelanuri.
• Albergo Reale dei Poveri este un edificiu impozant la nord-est de centrul istoric al orașului, având 300 m lungime și 5 etaje. Construcția a început în anul 1751 la porunca regele Carol al III-lea, care dorea să realizeze un spital modern în capitala regatului napolitan. Azi, clădirea renovată în anul 2006 găzduiește un centru de conferințe.

Cele mai importante palate nobiliare din Napoli sunt:

• Palazzo Filomarino – a fost construit în secolul al XVI-lea de arhitectul Giovanni Francesco Di Palma și barocizat în secolul al XVIII-lea. Cel mai cunoscut locuitor al palatului a fost renumitul filosof Benedetto Croce.
• Palazzo del Panormita – este cea mai frumoasă clădire renascentistă din oraș. A fost construit la sfârștiul secolului al XV-lea de renumitul umanist Antonio Beccadelli (cunoscut sub numele de Panormita).
• Palazzo San Giacomo – este o clădire impozantă în Piazza Municipio, construită între 1819–1825 după planurile arhitecților Stefano și Luigi Gasse pentru a găzdui ministerele Regatului Napolitan. În clădire a fost încorporată și o biserică adiacentă.
• Palazzo Doria d’Angri – a fost construită în secolul al XVIII-lea după planurile arhitectului Luigi Vanvitelli pentru familia Doria. De pe balconul acestei clădiri a proclamat Giuseppe Garibaldi unirea Regatului celor Două Sicilii în 7 septembrie 1860.
• Palazzo Pignatelli – este o clădire construit în stil clasic în anul 1826 de Ferdinando Acton, nobil englez din curtea regilor napolitani. În secolul al XIX-lea, Diego Aragona Pignatelli Cortes, prințul de Monteleon a trasnformat clădirea într-un centru cultural. Văduva prințului a dăruit clădirea împreună cu colecțiile de mobilă, porțelanuri statului italian.
• Palazzo Arcivescovile – este reședința arhiepicopilor neapolitani. Complexul se situează la nord de dom și a fost construit la începutul secolului al XIV-lea, probabil după planurile arhitectului Bonaventuri Presti. Clădirea are trei portale sculptate impozante.
• Palatul Firrao – a fost construit în secolul al XVI-lea în stil renascentist. În secolul al XVII-lea a fost barocizat de arhitectul Cosimo Fanzago. Fațada este ornată de statuile regilor napolitani.
•  Uite cum am vazut noi atunci pe data de 11.10.2019 ,dimineata , centrul vechi al orasului Napoli

Uite si un filmulet realizat de mine  cu ocazia plimbarii prin Napoli ( orasul vechi )

      Intrucat zborul de intoarcere acasa  era la ora 20.15 , a mai fost timp  pentru a vizita zona portului  cu celebra Piata La Plebiscito  , asa ca la ora 14  ne-am imbarcat in autocar   si in drum  spre aeroportul din Capodimento  am poposit pentru  o plimbare de cca 3 ore intr-o parcare  apropiata de port  de unde am vizitat  imprejurimile Pietei  La Plebiscito  si castelul  fostului rege  Umberto si al reginei Margherita . Uite cateva fotografii de atunci !!!

Uite si un filmulet cu drumul spre Napoli .