Razboiul Mondial Petrolul si …..Morenii -3

În primăvara anului 1944, sute de muncitori din Moreni au înaintat memorii conducerii societăților „Concordia’, „Dacia Română’ ș.a. prin care cereau repunerea în drepturile câștigate, mărirea salariului, acordarea de ajutoare bănești, majorarea salariilor, aprovizionarea cu alimente și încălțăminte, plata orelor de lucru din timpul duminicilor și sărbătorilor legale cu spor de 25%, etc. 23

Mersul războiului tot mai nefavorabil pentru guvernanți, înlesnea înăsprirea mă­su­rilor represive din partea autorităților. Astfel legislația ocrotirii muncii a fost cel mai puternic lovită de măsurile luate de regimul Antonescu printr-o vastă rețea de decrete-legi, adoptate imediat după 6 septembrie 1940: Decretul-lege nr. 4012 din 10 Xll., provocând militarizarea instituțiilor și întreprinderilor de stat și particulare; decretul nr. 3878 din 20.Xl.1940 privind desființarea breslelor; decretul lege care autoriza Inspecția Muncii, ca timp de 3 luni durata zilei de muncă să fie prelungită la 12 ore, să fie suspendat repausul duminical și concediul de odihnă.24

O grijă specială au acordat autoritățile schelelor petrolifere, lând măsuri pentru protecția lor, încercând să prevină eventualele acte de sabotaj. La 23 iunie 1943, Ministerul Muncii comunica Inspectoratului din subordine militarizarea tuturor în­treprinderilor petrolifere de pe raza județului Dâmbovița25 fapt pentru care ac­țiu­ni­le revendicative au îmbrăcat mai ales forma unor memorii individuale sau colecti­ve, a unor presiuni asupra patronilor.

Acțiunile greviste, mascate uneori sub numele de „conflicte colective’ sunt semnalate la societățile „Redevența’ de la Schela Mărgineni, „Sindicat’ Gura Ocniței, „Petrolul Românesc’ și „Unirea’ Moreni.26

Altele au îmbrăcat forma unor conflicte individuale cum s-au înregistrat la So­cie­tatea „Steaua Română’, la Bucșani și Moreni27. Într-un raport al jandarmeriei din 1942 se afirma: „comuniștii, deși în aparență nimic nu se observă în rândurile lor și nici un contract între ei, nu pierd speranța în victorie’28, elocventă dovadă că acțiunile revendicative din perioada războiului nu au fost conduse de către comuniști, decât arareori, mai ales în condițiile în care numărul acestora era redus.

Pe măsură ce ne apropiem de momentul august 1944, în condițiile în care situația de front era extrem de dificilă pentru armata română, nemulțumirile și starea de tensiune a populației cresc. Încă din primăvara anului 1944, în zona petroliferă Moreni-Gura Ocniței, se organizează formațiuni patriotice de luptă, comandamentul acestora având strânse legături cu localitățile din județ și țară.29

În zilele fierbinți ale lunii august 1944, care marchează și începutul participării României la războiul antihitlerist, zona Moreni s-a încadrat în ansamblul acțiunilor insurecționale desfășurate pe teritoriul României. Conform planului militar, conducerea trupelor române din zona Moreni, care a participat la dezarmarea și capturarea trupelor germane, a revenit comandamentului 5 teritorial-general C. Vasiliu Rășcanu. În acest scop, în afara unităților sale organice pentru îndeplinirea misiunii primite i-au fost subordonate: detașamentul 18 pază, brigada 5A, Școala ofițeri cavalerie Târgoviște, Școala Ofițeri rezervă nr.1, Școala subofițeri jandarmi, permanenta Divizie a V-a infanterie cu două companii recruți din R.9 infanterie, 2 batalioane ale Div.1V.M., 1 batalion din 3 V. Moto, 2 companii R care de luptă, grupul specialiști Moto30. La acțiunile de la Schela Mare au participat și pompierii din compania Târgoviște.31

Nemții au masat în zona petroliferă efectivele a trei divizii, efective ce se ridicau la peste 25.000 de oameni, din care jumătate erau încadrați în unități opera­tive.

Trupele germane din zona Moreni, cu un efectiv de 1.200 de oameni, dețineau puncte de teren dominante. Pe dealurile de la Pleașa, Țuicani, Sângeriș, Ghir­doveni, bateriile antiaeriene erau fortificate, având adăposturi betonate și tranșee circulare construite cu mult înainte. Ele reprezentau puternice puncte de apărare și observare pentru inamic. Ca măsură de lucru pentru organizarea centrelor de rezistență, comandanții hitleriști din zonă au folosit un număr de 200 de tineri din grupul etnic german. Ei constituiau așa zisa „Divizie petrolieră’ și era comandată de in­gi­nerul Hyder, ofițer de rezervă. 32

Gruparea hitleristă de la Moreni și din apropiere aparținea unității din Divizia 54 SS, comandată de generalul Hoffmeyer, subunități din Regimentul 8 apărare pasivă și numeroase baterii de artilerie antiaeriană, având pregătite, de asemenea, puternice poziții defensive și noduri de rezistență.33

Încă din seara zilei de 23 August, la vestea doborârii guvernului Antonescu, mulți muncitori din Moreni au primit arme de la unitățile militare din zonă, s-au consti­tuit în formațiuni de luptă patriotică și au luat asupra lor apărarea între­prin­de­ri­lor. Totodată ei au luat măsuri pentru aprovizionarea populației cu energie electri­că, apă și alimente.34

Planul militar român prevedea, în mare, o acțiune largă de încercuire a forțelor dușmane din Moreni și de pe formele de teren din jurul lui, acțiune în cadrul căreia să se îmbine concomitent atacurile frontale cu manevre de cădere în spatele frontului, efectuate prin goluri rămase în timp ce, mult mai spre nord, pe aliniamentul Ursei-Puturosu, alte unități să constituie un baraj tactic, care să oprească o eventuală tentativă a vreunor forțe inamice, ce-ar fi putut scăpa din încercuire, de a se scurge spre munți. Armata română ținea ca prin luptele din zona Moreni să înlăture o mare primejdie ce amenința asupra viitoarelor lupte de pe Valea Prahovei.35

Inițial, comandamentul român a hotărât zdrobirea grupării hitleriste din zona Mo­­reni, printr-o acțiune amplă de încercuire, în cadrul căreia trebuiau să se îmbine a­ta­curile frontale cu manevre impetuase în spatele pozițiilor inamice dispuse pe dealurile de la Pleașa, Țuicani, Sângeriș și Ghirdoveni, amenajate din timp și alcă­tu­ite din adăposturi betonate și tranșee circulare. Concomitent, la nord, pe Valea Cri­­covului Dulce, subunitățile române au constituit un baraj tactic pentru a împiedica comandamentul advers de control asupra itinerarului de repliere – Valea Lungă-Provița.36