Ghebele sunt ciupercile care pot fi cel mai usor recunoscute. “Umbla” in grupuri mari, frumos grupate, au tulpina lunga si subtire, palaria clopot cu aspect fragil cand sunt mici, si se aciuiaza pe orice lemn pe care nu ezita sa-l cotropeasca. Prefera locurile umbroase, racoroase, cu mai multa umezeala. Le gasim in livezi, gradini, paduri, de la campie si dealuri, pana la munte.

      Sunt multe soiuri de ghebe, in multe nuante de maro si galben: mai deschise sau mai inchise la culoare. Cele care ma imbie sa le mananc sunt ghebele din padurile de foioase, pe care le cunosc de cand eram mica si in care am incredere. Sunt comestibile si delicioase. Au gust placut si aroma delicata.

    Iata cum arata cand sunt tocmai bune de recoltat:

      Cele mai apreciate sunt cele tinere, cu palaria mica, dar nu sunt de neglijat nici cele putin mai mature, de la care se folosesc doar palariile, insa, trebuie sa fie perfect sanatoase, cu aspect proaspat. Plus ca sunt mai usor de curatat.

     In majoritatea cazurilor, ghebele sunt considerate ciuperci parazite, care distrug lemnul si ii afecteaza mult pe cei care au livezi. In padure sunt lemne in diferite stadii de descompunere, exact raiul ghebelor.

     Ghebele, pe langa faptul ca sunt apreciate de oameni, asigura hrana multor vietati ale padurii si chiar infrumuseteaza peisajul.

Din ghebe poti sa faci multe preparate, dupa ce au fost pregatite si fierte asa cum scrie mai jos. Le faci tocanita, salata cu usturoi, ciorba, ghebe murate pentru iarna, chiftele, zacusca, excelente in sarmale sau ardei umpluti. Si probabil mai sunt idei de preparare.

Cand e sezonul lor, e plina padurea. Imi place mult sa le gasesc dar si sa le fotografiez.

    Pălăria acestor ciuperci numite ghebe este foarte carnoasa și constă din multiple membrane suprapuse si poate varia de la 4 la 7 cm, are o carne compactă, dar în același timp moale, care poate fi ușor mestecată.

     Chiar și piciorusul (cel puțin pana la jumătate) este destul de moale si bun de mancat, în timp ce restul este fibros și tare, deci, nu este comestibil.
     Ghebele au aroma tipica a ciupercilor de padure, mai dulce si usor acida în exemplarele mai tinere și mai intensa la cele mai mari, care au în ele însele note mai intepatoare, usor amarui dar bune.

Cum le gatim

Pentru a garanta o mancare de calitate, ghebelor trebuie sa li se acorde foarte multa atentie la curatare si gatire.

Drumul spre gatirea ghebelor trece prin etape obligatorii deoarece contin toxine care pot cauza probleme gastro-intestinale. Obligatoriu trebuie gatite la temperatura ridicata pentru a elimina toate urmele de toxine continute. Cu fierbere la 100 ° C sunteți siguri că veți face ciupercile sigure  pentru sănătatea voastra.

In stare cruda este interzis sa se consume ghebe.

Când le folosim, trebuie mai întâi să taiem din partea lemnoasa a coditelor/picioruselor, sa le sortam, apoi le curatim cu o perie moale, de frunze si alte impuritati. Urmatoarea etapa e  sa spalam ghebele cu grija, pe fiecare in parte, in apa rece mereu curgand de la chiuveta.

Ghebele astfel curatite, se pun pentru 10 minute intr-un vas cu apa rece si suc de lamaie, ca sa nu-si piarda culoarea iar in plus mai pierd din impuritatile ramase ascunse la spalare.

Se pun la fiert in multa apa fierbinte deja, impreuna cu o lingura de sare grunjoasa (la 5 kg de ghebe). Ciupercile trebuie să fiarbă timp de 20 minute înainte de a fi strecurate, iar spuma care se ridica mereu la suprafață, trebuie să fie îndepărtată cu o spumiera.

După această operație, scurgem ghebele intr-o strecuratoare, apoi le trecem prin jeturi  de apa rece ca sa-si recapete consistenta si sa nu mai aiba aspectul vâscos. Doar asa le putem folosi pentru rețetele noastre de gătit.

Cea mai gustoasa forma de-a prepara ghebele este zacusca.

Uite aici o reteta veche cu care nu poti da gres si in care au fost folosite ghebele din pozele prezentate.

Zacusca de ghebe

10 kg ghebe fierte cum am aratat mai sus, 5 kg de ceapa rosie, 10 kg ardei rosu crud kapia, 2 l ulei, 3 borcane  de pasta de rosii Olimpia (a cate 400 g fiecare), piper, foi de dafin si sare grunjoasa (dupa gust).

Toci marunt ghebele, ceapa si ardeiul.

Pui ulei intr-un ceaun, si cand este incalzit uleiul, pui ceapa sa se caleasca pana devine translucida, adaugi ardeiul si-l lasi sa se caleasca bine, adaugi ghebele si le lasi sa se gateasca vreo 40 minute.

Apoi pui sare si piper dupa gust, 3 foi de dafin,  adaugi pasta de rosii si lasi totul sa fiarba inca vreo 20 minute sau pana cand iese uleiul la suprafata.

Totul se desfasoara la foc mic, amestecand mereu ca sa nu se prinda. La foc domol de lemne se face cea mai buna zacusca de ghebe deoarece imprumuta putin si din fumul lemnelor.

Cand este gata, se scot foile de dafin iar zacusca fierbinte se pune in borcane deja sterilizate. Se strang bine capacele si se intorc borcanele cu gura in jos. Se acopera cu paturi si se lasa asa pana a doua zi.

Sunt diferite moduri de a face zacusca de ghebe dar eu pe acesta il stiu. Nu inseamna ca nu este loc de mai bine.

Data viitoare cand e sezonul ghebelor, poti sa faci o plimbare prin padure. Pe langa sport, te alegi si cu bunatatile padurilor.