Această prezentare necesită JavaScript.

        Incepand cu anul 1905, in Romania a inceput folosirea sistemului de  foraj rotativ, care dupa primul razboi mondial, a capatat o extindere deosebita , datorita vitezelor mari de avansare.in terenuri slab consolidate  se puteau obtine avansari  de peste 100 m /zi. In terenuri, neomogene, dure si inclinate , viteza de avansare a forajului rotativ se reducea mult si devenea comparabila  celei realizate  cu sistemul percutant.

Forajul  Rotativ.

     Operatia de sapare  la sistemul rotativ se executa cu o sapa speciala ;dupa natura terenurilor in care se fora , acest instrument era drept, cu discuri, sau cu role . Sapa se insuruba la prajini si pentru scurtarea manevrelor se obisnuia sa se foloseasca „pasi” din 2-3  sau chiar 4 bucati, in lungime de 15-30 m, in functie de inaltimea turlelor.Garnitura de foraj  era suspendata de o macara , un cap de injectie si o prajina patrata.

    Miscarea de rotatie a garniturii de foraj se realiza printr-un  mecanism numit masa rotativa . Operatiile de  introducere si extragere din timpul forajului se faceau cu macaraua , manevrata prin cabluri de catre troliul de foraj.

    Troliul de foraj  era format din unul sau mai multe tambure de franare , fixate pe un  ax dispus pe doua lagare. Pe ax se gaseau  doua sau trei roti de diferite diametre, prevazute cu dinti si care puteau fi libere sau solidarizate cu axul printr-un cuplaj.Rotile se legau cu altele dispuse pe un ax intermediar. Cu ajutorul acestui sistem cinematic se puteau obtine viteze de lucru variate. In afara rotilor descrise, pe axul intermediar se mai gaseau  doua roti pentru legatura  cu roata masinii de abur si pentru transmiterea miscarii la masa rotativa.

     Dupa ce sapa se introducea la talpa sondei , era rotita cu o turatie  de la 100-150 ture /minut, lasandu-se asupra ei o parte din greutatea prajinilor de foraj.Sapa patrundea in teren  dizlocand roca , in acelasi timp se pompa  printr-un furtun de cauciuc si prin capul de injectie  un curent de apa amestecata cu argila ( noroi). Fluidul antrena particulele  de roca dizlocate de sapa , conducandu-le la suprafata , unde se decantau in bazine special amenajate.

    Principalul avantaj al sistemului consta , in afara vitezei mari de avansare , intr-o siguranta crescuta  a intregului proces de foraj, el fiind singurul capabil sa realizeze adancimi mari. La inceputul sec 20, aceste mari avantaje ale noului sistem nu fusesera puse in evidenta , pe de o parte din cauza unor imperfectiuni tehnice ala utilajelor , pe de alta parte, a procedeelor ineficace de izolare a apelor si de consolidare a gaurilor de sonda .

    Primul foraj rotativ s-a executat in Romania  in anul 1901  la adancimea de 300 m.In anul 1911 au fost reluate incercarile prin folosirea la Filipestii de Padure a unui granic rotativ tip „Parker”, atingandu-se adancimea de 1200 m .Aceasta a fost prima sonda sapata rotativ. Dupa saparea completa a unei sonde  de 700 m la MORENI, in 1914 in timp record  de 16 zile, forajul rotativ s-a impus ca cel mai rapid sistem .

     O contributie remarcabila  si-au adus la  progresul industriei noastre petroliere inginerii Virgiliu Tacit  si V Puscariu. Pentru captarea eruptiilor libere, in conditiile  in care astareala  se dovedise ineficienta  ei au construit un ventil cilindric  actionat hidraulic de la distanta , cu ajutorul caruia eruptia putea fi oprita . Ventilul „Tacit Si Puscariu”( stramosul prevenitorului de mai tarziu) brevetat in Romania la 15 mai 1912 a fost solicitatsi patentat in Germania , Austro-Ungaria  si Mexic .

     O mare contributie la progresul tehnicii de foraj au adus-o in aceasta perioada specialistii romani. Astfel in anul 1920 a luat fiinta  in Romania societatea „Industria sonica”, al carei scop era a plicarea descoperirii  savantului George( Gogu) Constantinescu, 1881-1965, pentru actionarea sonica a sondelor. In anul 1921 inginerul Otelesteanu Petre si-a brevetat inventia ” sondaj rotativ uscat pentru petrol, sistem roman”In 1925 , inginerul Mardarescu Eugen si-a brevetat inventia „un sistem de foraj rotativ”

     Perioada 1896-1928 a reprezentat in foraj  competitia  diverselor sisteme. Atata vreme cat titeiul putea fi scos de la adancimi relativ mici si in cantitati mari , sistemele de foraj „uscat” au continuat sa functioneze  alaturi de cel rotativ.Sfarsitul celui de -al treilea deceniu avea sa aduca schimbari esentiale in temnica de foraj extractie..Din cauza procedeelor imperfecte de lucru, pana la primul razboi mondial, cresterea adancimii de foraj , desi continua , a fost lenta.