Această prezentare necesită JavaScript.

San Marino este considerată cea mai veche republică din lume, fiind fondată la 3 septembrie în anul 301, atunci când Sfântul Marino, originar din Dalmaţia, s-a stabilit, împreună cu o mică comunitate creştină, pe Muntele Titano.

Despre momentul înfiinţării statului, circulă o legendă interesantă: se spune că la începutul secolului al IV-lea, Marino, un tăietor de pietre venit să lucreze la construcţia portului Rimini, s-a refugiat pe Muntele Titano, fiind prigonit pentru credinţa sa creştină. Cu timpul, pe munte s-a format o comunitate din ce în ce mai numeroasă, care a întemeiat statul San Marino, şi, de-a lungul secolelor, acesta şi-a păstrat, neîntrerupt, independenţa.

În anul 1000, la conducerea statului a ajuns o organizaţie numită „Arengo”, o adunare a capilor de familie, având atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti.

După anul 1200 au fost înfiinţate noi instituţii politice, cum sunt Consiliul celor LX, sau Consiliul celor XII, iar în anul 1243 a fost introdusă funcţia de şefi ai statului – Căpitanii Regenţi, cu puteri executive şi judecătoreşti.

În anul 1263 au fost adoptate primele legi, în anul 1291, Statul Papal a recunoscut Republica San Marino, care şi-a alipit ulterior noi teritorii, pentru ca după anul 1400 să fie creat Consiliul Mare şi General, care îndeplineşte funcţia legislativă a ţării, echivalent Parlamentului din ţara noastră, preluând aceste atribuţii de la vechiul „Arengo”, un organism care şi-a încetat existenţa, de facto, în anul 1571.

Prima Constituţie scrisă a statului San Marino a fost adoptată la 8 octombrie 1600, „Leges Statutae Republicae Sancti Marini” fiind o serie de şase cărţi scrise în limba latină care dictează şi în prezent sistemul politic al ţării, printre alte aspecte ale funcţionării statale.

A urmat semnarea unui Acord de protecţie cu Statul Papal, în anul 1797 Republica San Marino este recunoscută de Franţa lui Napoleon, iar recunoaşterea europeană a venit mai târziu, în anul 1815, după Congresul de la Viena şi reglementarea „Sfintei Alianţe”.

În 22 martie 1862, San Marino încheie un „Tratat de prietenie” cu Italia, care aducea reglementări clare privind independenţa statului San Marino, buna vecinătate şi relaţiile economice.

Din anul 1865 a fost revăzut Codul penal al ţării, care aducea, ca noutate majoră, eliminarea pedepsei cu moartea, apoi au urmat decenii în care mulţi cetăţeni din San Marino a căutat locuri mai bune de trai, îndreptându-se către SUA, Elveţia sau Franţa.

Anul 1923 a însemnat pentru locuitorii micului stat instaurarea unei  conduceri de factură fascistă, după model italian, un regim care s-a aflat la cârma ţării până în septembrie 1944, iar cel de-al doilea război mondial a prilejuit ţării menţinerea neutralităţii, cu toate că aici au fost adăpostiţi şi protejaţi peste 100.000 de refugiați care încercau să scape de ororile războiului.

Din anul 1988, San Marino a aderat la Consiliului Europei, iar patru ani mai târziu a devenit membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

San Marino este un model despre cum poate evolua o ţară practic fără resurse semnificative.

Pe lângă prelucrarea pietrei şi celebritatea ţării de mare producător filatelic, San Marino este obligată să exploateze la maximum oportunităţile turistice, în acest scop construind chiar şi un circuit de Formula 1 – cel de la Imola – care atrage sute de mii de turişti anual.

Iată câteva date despre San Marino:

• Poziţie geografică: este o enclavă situată în interiorul graniţelor Republicii Italiene, cu o graniţă lungă de 39 km, foarte aproape de coasta Mării Adriatice
• Suprafaţa ţării şi diviziuni teritoriale: 61,5 km² (locul 231 în lume) – fiind a treia cea mai mică ţară europeană după Vatican şi Monaco, 9 administraţii locale numite „castelli”, cu 43 „curaţii” (cartiere, sate)
• Capitala şi principalele oraşe: Citta’ di San Marino, Borgo Maggiore, Dogana Acquaviva, Chiesanuova, Domagnano, Faetano, Fiorentino, Montegiardino, Serravalle
• Populaţia: aproximativ 32.500 locuitori, cu o densitate 517 locuitori/km²
• Clima: este mediteraneeană, cu ierni calde şi veri însorite
• Religie: catolici 88,7 %, altele 11,3 %
• Limba oficială: italiană
• Forma de guvernământ: republică parlamentară, cu Parlament unicameral – Consiliul Mare şi General (60 membri), cu alegeri la 5 ani, prin vot direct, în baza sistemului de reprezentare proporţională
• Şefii statului: Republica este condusă de doi Căpitani Regenţi, aleşi pentru o perioadă de 6 luni de către Consiliul Mare şi General
• Puterea executivă: este exercitată de Congresul de Stat, alcătuit din 10 membri, aleşi de către Marele Consiliu General
• Ziua naţională: 3 septembrie
• Moneda: euro
• PIB: peste 60.000 $ pe cap de locuitor, undeva în primele 10 ţări din lume
• Rata criminalităţii: aproape nulă, închisoarea ţării are 12 locuri, din care doar unul singur este ocupat în acest moment, dar nu pentru mult timp !
• Şomaj: puţin peste 2 %