(Icoana lui Hristos Mirele, stând deasupra stelei de la Golgota în Biserica Sfântului Mormânt, Ierusalim, https://en.wikipedia.org/wiki/File:5208-20080122-1255UTC–jerusalem-calvary.jpg)

Lunea Mare sau Sfânta și Marea Luni (greacă: Μεγάλη Δευτέρα, Megale Deutera) este de ziua de luni din Săptămâna Patimilor, cu o săptămână înainte de Paști. Este a treia zi din Săptămâna Sfântă în creștinismul răsăritean, după Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor, și a doua zi a Săptămânii Sfinte în creștinismul occidental, după Duminica Floriilor.

Narațiune biblică

Evangheliile ne vorbesc despre unele dintre evenimentele care au avut loc de fapt, în ziua de biblică de Lunea Mare. Unele dintre cele mai notabile și ușor de recunoscut dintre acestea au fost blestemarea smochinului (Matei 21: 8-22, Marcu 11:20-26), problema autorității lui Isus (Matei 21:23-27), curățirea Templul, și unele diverse parabole, în funcție de care Evanghelie se citește.

Creştinismul occidental

În Biserica Romano-Catolică, lecția Evangheliei la Liturghie este Ioan 12:1-9, care a avut loc în ordine cronologică înainte de intrarea în Ierusalim, descrisă în Ioan 12: 12-19. Alte lecturi utilizate sunt Isaia 42:1-7 și Psalmul 27:1-3, 13-14.

În Lecționarul comun revizuit, care este utilizat de către comunitatea anglicană, bisericile metodiste, luterane, vechi catolice și reformate, învățămintele din Scriptură sunt Isaia 42:1-9 (prima lectură), 36:5-11 (Psalmul), Evrei 9:11-15 (a doua lectură), și 12:1-11 (citirea Evangheliei).

Creştinismul oriental

(Iosif vândut în sclavie de către frații săi (Konstantin Flavitsky, 1855).)

În Biserica Ortodoxă și bisericile orientale catolice care urmează ritul bizantin, această zi este numită Sfânta și Marea Luni, sau Lunea Mare. În această zi Biserica comemorează ofilirea smochinului neroditor (Matei 21:18-22), un simbol al judecății, care se va abate asupra celor care nu aduc roadele pocăinței. Imnurile în această zi amintesc, de asemenea, de Iosif, fiul lui Iacov, a cărui suferință nevinovată la mâna fraților săi (Geneza 37), și acuzație falsă (Geneza 39-40) sunt un tip (prefigurare) din Patimile lui Hristos.

Ziua începe liturgic cu Vecernia de Duminica Floriilor noaptea, repetând unele din aceeași stihiri (imnuri) din Osanale din Privegherea de toată noaptea, cu o seară înainte. La Mică Pavecernița este cântată o triodă (Canon compus din trei Ode) scrisă de Sf. Andrei Criteanul.

Serviciul de Utrenie de luni până miercuri din Săptămâna Sfântă este cunoscut sub numele de Serviciul Mirelui sau Rugăciunea Mirelui, datorită temei lor cu Hristos ca Mire al Bisericii, o temă exprimată în tropar, care este în mod solemn cântat aproape de începutul serviciului. În aceste zile, o icoană a lui „Hristos Mirele” este plasată pe un analoghion în centrul templului, înfățișând pe Isus purtând mantia purpurie a deriziunii și încoronat cu o coroană de spini. Utrenia citită în această zi este din Evanghelia după Matei 21:18-43). Canonul la Utrenie are doar trei ode în ea (o triodă), și a fost compusă de Sf. Cosma de Maiuma.

Cele patru Evanghelii sunt împărțite și se citesc în întregime la ore fixe de rugăciune (a treia oră, a șasea oră și a noua oră) în cursul primelor trei zile ale Săptămânii Sfinte, oprindu-se la Ioan 13:31. Există mai multe metode de a împărți Evangheliile, dar cele mai frecvente sunt pentru Lunea Mare:

• A treia oră Prima jumătate a lui Matei
• A șasea oră A doua jumătate a anului Matei
• Al noua oră Prima jumătate a lui Marcu

La ora a șasea există o lectură din Cartea lui Ezechiel 1:1-20

La Liturghia darurilor mai înainte sfințite, unele dintre stihiri de la Utrenia de noaptea precedentă (Laude și Stihoavna) sunt repetate la Domnul, am plâns (a se vedea Vecernia). Există două citiri din Vechiul Testament: Exodul 1:1-20 și Iov 1:1-12. Nu există nici o lectură din Epistole, dar există o lectura evanghelică din Matei 24:3-35.

Traducere din Wikipedia