TRANSALPINA -PASUL URDELE  , AUGUST 2018 

                                                                          “RADACINI “
Pe data de 23 Decembrie 1951 m-am nascut într-o familie de romani, de religie creştin-ortodoxa, în comuna Valea Lunga, Raionul Campina , Regiunea Ploiesti  ,iar casa părinteasca  era situata la hotarul dintre satele Gorgota şi Ogrea.

      Tatal, Marius Dragomir(1913-1985) era „preceptor” în cadrul primăriei Gorgota, iar mama, Maria Dragomir(1922-1997) era casnică. Am fost primul din cei 3 copii ai acestei familii, ceilalţi fiind 2 fete:

Viorica( n 1953 )şi Melania ( n1957). Referitor la „rădăcini”, cred ca merita precizat ca dinspre tata, ma „trag” dintr-o familie de preoţi, bunica mea Maria Popescu a fost sora cu preotul Policarp Popescu, unul dintre urmaşii celui care a ctitorit biserica veche din Valea Lunga Cricov.

        Tatal meu mi-a povestit ca unul dintre stra-stra-strabunicii săi a fost „parcălab de plasa”( pe numele lui Radu Parcalabu). De altfel, ca argument în aceasta privinţa stau mormintele străbunicilor şi bunicilor mei care sunt situate în faţa bisericii vechi din Valea Lunga Cricov (biserica este astazi o ruina, dar în credinţa creştin – ortodoxa bisericile nu se dărama, ele mor singure).

        In anul 2014 Prof Benone Popescu   din Valea  Lunga , unul din verii mei de gradul 2 , a publicat o carte intitulata  „Scurta Monografie   A Comunei Valea Lunga – Jud Dambovita , Primii Mosneni  Si Descendentii lor  Din Ceata Parcalabestilor- Genealogia Popestilor ” ,in care prezinta arborele genealogic  al familiei Popescu  din Satul Mosia Mica ,( incepand  din  anul  1796 ) al carui „vlastar” sunt si eu (  „ramura tusata” cu galben , apartine familiei noastre, bunicii Maria Popescu  si Nicolae Dragomir , parintilor  mei Marius si Maria  Dragomir , familiei Vasile si Emilia Dragomir  si familiilor  copiilor  mei Dragos Dragomir si Bogdan Dragomir )

                                                                                       COPILARIA 

  Cea mai veche fotografie din copilaria mea dateaza  din anul 1958   cand pe terasa casei batranesti din Valea Lunga   am fost  imortalizati de  fotograful familiei  Lica Popescu ( un var de-al matusilor mele ).

     Pentru aducere aminte .Randul de jos  de la stanga la dreapta : Dinu Ivanciu , Viorica Dragomir ,Zamfirescu Gabriel . Randul de sus , de la stanga la dreapta :Rodica Voiculescu, Vasile Dragomir ,Bunica Maria Dragomir,  Mariana  Ivanciu  si Mihai Voiculescu  ( verii mei ).

     Insa in arhiva familiei exista o fotografie si mai veche , a  STRABUNICULUI   MEU  pe numele lui NICOLAE DINU DRAGOMIR din anul 1893 . Fotografia provine de la  fratele tatalui meu Zaharia Dragomir  , fost colonel in armata regala a Romaniei ( epurat dupa 23 august 1944 ca multi alti ofiteri superiori )

      Aceasta fotografie a fost reprodusa  in 30 decembrie 1969 dupa originalul  din mai 1893  pe care strabunicul meu scria „Pentru aducere aminte voi pastra ca suvenir  aceasta fotografie  de cand eram sergent  in Compania I, Giandarmi Pedestrii Bucuresti . 1893 Mai. Nicolae. D.Dragomir . 

       Strabunicul meu Nicolae Dinu Dragomir  a avut doi fii : Nicolae Dragomir  si Vasile Dragomir  ambii vecini  in Ogrea  „Langa apa Vaii cu Anini”  ambii recunoscuti ca  foarte buni mesteri dogari .

         Bunicul meu Nicolae Dragomir ( 1868-1928)  se casatoreste cu Maria ( Mita ) Popescu (1880-1965) si au avut  noua copii  : Iulian , Zaharia , Maria , Irina , Marius , Margareta , Minerva , Viorica , Victoria ( Vica ). 

       Primii 7 ani şi mai apoi încă 8 ani ai şcolii generale i-am petrecut în comuna Valea Lungă  Gorgota unde m-am bucurat de toate libertăţile oferite de o copilărie în general fără griji şi privaţiuni

      .Dupa aproape 52 de ani   fosta mea profesoara de istorie  de la Scoala Generala  1-8  Valea Lunga  Gorgota , Bucur  Emilia mi-a oferit doua fotografii din anul scolar 1965-1966 pe care le reproduc aici cu placere .

       După şcoala generală,  avand în vedere că după mine urmau 2 fete, părinţii au gandit că e bine ca eu să învăţ o meserie (se profila o puternică industrializare a ţării) iar fetele să se ducă la Liceu – „băiatul, dacă e deştept se ridică” a fost argumentul decisiv, şi uite aşa am ajuns la şcoala Profesională de Laboranţi de petrol din cadrul Grupului Industrial de Petrol Campina (atunci din punct de vedere administrativ eram arondaţi Raionului Campina, Regiunea Ploieşti)

         Intrucat prin natura  meseriei sale  , la tatal meu  veneau foarte multi  locuitori  ai comunei sa le intocmeasca  diverse cereri  pentru a solutiona „pricini ” dintre  cele mai diferite , in copilaria mea ,unul  din primele experiente de viata , am invatat cum se intocmeste o cerere , pentru ca atunci ( ca si acum ) , orice solicitare adresata unei institutii a statului  se materializeaza prin intocmirea unei  CERERI .

        In timpul scolii profesionale , pentru ca nu aveam  mai deloc „bani de buzunar” stateam foarte mult la Posta  Campina unde veneau foarte multi oameni care doreau sa faca diverse cereri pentru lucruri diverse ( montare de difuzoare la tara , expediere de  scrisori sau pachete etc ) imi dadeau  cativa banuti 3-5 lei alteori mai mult , alteori mai putin  si uite asa reuseam sa fac cativa banuti de buzunar .

         O alta modalitate  de a castiga bani era si aceea sa fac fotografii  colegilor sau oricui era interesat . Am cerut tatalui meu  70 lei si mi-am cumparat un aparat foto marca DRUH ( polonez) , am gasit un laborator care pentru o fotografie 6/9  imi lua  un leu , iar eu vindeam poza cu doi lei , asa am trait aproape 3 ani la Campina  cu pozele si la Posta , fara a-mi neglija  cartea ( conducerea scolii avea obiceiul ca la fiecare trimestru sa trimita acasa parintilor   scrisori care contineau situatia scolara a elevului) .

     Tatăl meu auzise că laborantul merge la sondă „în papuci şi halat alb”. In anul 1969, la terminarea şcolii, ca să nu ajung totuşi la sondă (mitul cu papucii şi halatul alb se spulberase) prin intermediul unei „pile” puternice (unul din băieţii unei verişoare a mamei, Roncea Constantin, care era inginer şef la Combinatul Petrochimic Brazi), am fost angajat laborant la secţia Polietilenă.

     Datorez mult din punct de vedere moral acestui om care odată mi-a spus „băiete, în viaţă să te obişnuieşti să te ajuţi singur”. L-am revăzut după revoluţie (condusese departamente din Petrochimie, fusese unul din „părinţii” Combinatului de la Midia, se spunea ca-i realizase teza de doctorat Elenei Ceauşescu), era obosit, epuizat şi mai apoi a avut parte de o moarte în chinuri cu un picior amputat.

        Primii 2 ani de liceu seral  i-am făcut la Ploieşti după care am fost încorporat într-o unitate militară de tancuri la Timişoara în cadrul unui pluton de cercetare radiaţii şi chimice. M-am liberat pe 6 Decembrie 1972 cu gradul de caporal ( dupa ce am facut aproape doua luni de armata in plus, la culesul porumbului in BALTA BRAILEI pe BRATUL BORCEA ,  dupa inundatiile din 1972 ).

                                                                                    „MATURITATEA” 

       După satisfacerea stagiului militar, m-am angajat la întreprinderea Foraj Ploieşti secţia Moreni în martie 1973 în meseria pentru care mă pregătisem – laborant foraj extracţie, iar din acel an am rămas credincios meseriei de petrolist. Am terminat liceul în oraşul Moreni.

                                                Banchetul de terminarea liceului Cuibul Dorului –Sinaia

 Din 1978 am intrat în IPG Ploieşti, Facultatea Foraj-Extracţie secţia subingineri seral.

    Păstrez o vie recunoştinţa directorului de atunci, ing. Gheorghe Ciobanu – Dumnezeu sa-l odihnească – omul care a format cateva generaţii de petrolişti, omul care mi-a creat condiţii sa lucrez noaptea pentru ca ziua sa merg la facultate la Ploieşti (lucram ca dispecer pe schela, primeam rapoartele de activitate ale sondelor, le centralizam, le transmiteam mai departe la Trustul Ploiesti si bineinteles le asezam pe biroul sefilor care participau la raportul de dimineata).

      Am făcut aceasta naveta 4 ani şi am absolvit cu bune rezultate aceasta facultate (în anul III am luat premiul I cu media 9,77).

                                                                                   FAMILIA  MEA  

       In 1979, student în anul II fiind şi avand o garsonieră repartizată de întreprindere, m-am căsătorit cu Soldan Emilia din localitatea Calineşti, Jud. Prahova, fiica lui Victor (n 1929) si Florica (n 1940-  d 1983  ) . A mai avut o sora  pe numele ei  Elvira Soldan ( casatorita Tanasescu n 1969-d 2014 )

       Avem  doi băieţi, Dragos ( n 1981) si Bogdan ( n 1985) , acum (septembrie 2018) ingineri petrolisti la doua companii importante pe piata petrolului din Romania, Weatherford si Schlumberger.

     Din partea lui Dragos avem un nepotel , Radu  ( n 2007) , iar din partea lui Bogdan  avem o nepotica , Maria  ( n 2016)

                                                                                   PETROLISTUL 

      Perioada anilor 1982-1990 a fost una de mari acumulări în aceasta meserie de inginer de foraj. Am fost rand pe rand conducător de formaţie de lucru, şeful rampii de scule de foraj, adj. şef brigada şi am fost selecţionat în reţeaua de cadre a Rompetrolului (atunci parte a Ministerului Petrolului) pentru a lucra în străinătate.

      Acest lucru s-a întamplat la sfarşitul anului 1991 pe 6 decembrie cand am plecat cu o formaţie de la Foraj Moreni pentru a lucra în zona Awbari din sudul Libyei, o zona petroliera pusa în evidenţa în anul 1986 tot de forajiştii romani si m-am intors  dupa mai bine de 6 luni ( in iunie 1992), refuzand sa mai plec in Libya in termenii acelui contract ( 6 luni -Sahara , 1 luna recuperare in tara  cu salariul in tara  si 350 $/luna  diurna )

      După episodul Libia, m-am întors la Foraj Moreni de unde plecasem detaşat la Rompetrol şi mi-am reluat activitatea de „forajist”. Intre timp am sustinut cateva examene de diferenţa şi am fost admis în anul 4 al Facultăţii Foraj Extracţie din cadrul UPG Ploieşti, pe care am absolvit-o în anul 1995. In acelaşi an am sustinut examen şi am fost admis la masterat tot la UPG Ploieşti pentru programul „Tehnologia Forajului Dirijat” – absolvit în 1996.

      Incă din anul 1994 de cand am început sa conduc departamentul de Marketing al SC Foraj Sonde Moreni mi-am dat seama ca aceasta activitate presupune alt gen de cunoştinţe, alt gen de activităţi pe care eu în acel moment nu le aveam şi numai un alt fel de instruire mă putea conduce la rezultatele pe care le doream.

        In acea perioada, lucrările de foraj au început sa fie scoase la licitaţie, trebuiau întocmite oferte care sa cuprindă şi devize de lucrări cat mai realist fundamentate.

       Era totuşi altceva, de aceea am marşat imediat (împreuna cu directorul general de atunci ing. Marian Costache) cand în 1996 a aparut prima forma de învăţămant la distanţa adusa de Open University Business School din Marea Britanie care a deschis la Bucureşti Filiala Codecs Romania. A fost o experienţa unica, iar cunoştinţele acumulate au constituit cea mai importanta investiţie a vieţii mele.

       An de an, pană în 1999 am absolvit mai multe module de curs cum ar fi „Management competitiv”, „Management Financiar”, „Marketing în relaţie cu clienţii şi cumpărătorii” care au condus la primirea unui „Certificat în Management” echivalentul unei diplome de colegiu în învăţămantul romanesc. 

      Tot in timpul activitatii de la Targu Mures  , in anul 2013 mi-am aniversat ziua de nastere ( de 62 ani )la sonda 9 Caragele ,in care colegii mi-au facut o surpriza extrem de placuta , un tort facut la o cofetarie din localitatea Ianca , „autori „surprizei , fetele de la bucatarie, Eta Varga si Andrea Stan.

        Asta a fost in putine vorbe „istoria” unui fost petrolist, apropos…pe decizia mea de pensionare, scrie „Stagiul total de cotizare realizat = 54 ani , 5 luni , 8 zile din care (In conditii speciale de munca = 6  ani, 9 luni, 28 zile; In grupa I de munca = 7 ani, 8 luni; In grupa II de munca = 10 ani, 2 luni, 6 zile.