Activitatea de petrecere a timpului liber al oamenilor muncii de la schelele de pe¬trol din regiunea Moreni a fost în ultimii 50 de ani strâns legată de activitatea o¬fi¬cială culturală a partidului, dar și de continuarea unor tradiții culturale seculare, la care salariații, în special cei din comune, redeveniți după serviciu țărani, nu au renunțat.
Cu toate transformările intervenite din cauza programului strict de la serviciu, a impactului cu alternativele culturale impuse de TV și radio, în zonă s-au menținut tradițiile, mult simplificate, legate de nuntă și botez, iar până prin deceniul 70, cele legate de horă și bal.
Muncitorii veniți din alte zone geografice și care nu aveau posibilitatea să continue tradițiile, încercau să-și petreacă timpul liber în special în cadrul clubului „Flacăra 2″, dar și la stadion, în excursii și drumeții sau în localurile publice, de¬ve¬ni¬te tot mai neprimitoare după 1985 și transformate în discoteci, săli de jocuri me¬ca¬nice sau săli de „Bingo”, după 1990.
Clubul „Flacăra 2″ aflat sub directa administrare și subordonare a Schelei de petrol a fost locul unor manifestări culturale de înaltă ținută profesionistă, susținute de artiști de clasă ridicată114, inclusiv de la teatrele de prestigiu din București, care în deceniul al 8-lea aveau aici stagiune permanentă.
În fond, activitatea culturală a Schelei s-a desfășurat în acest local, devenit cu timpul, Casa de Cultură a orașului Moreni.
Până în anul 1968, în impresionanta clădire a „Cazinoului” Schela Mare, devenit între timp spațiu locuibil, a avut loc activitatea culturală a Schelei Gura Oc¬ni¬ței, în special cea făcută de „artiștii” amatori ai unității pentru colegii de serviciu, dar și pentru spectatori din comunele apropiate. Activitatea culturală de amatori atât de contestată după 1990, a atins la Moreni adevărate valori profesioniste fiind apreciată, de mai multe ori, la nivel superlativ, atât în țară, cât și în străinătate.
Apariția controversatului festival național „Cântarea României” a dat un puternic impuls mișcării artistice de amatori, cercetării tehnico-științifice, readucerii în prim plan a tradițiilor și obiceiurilor, legături intrinsece cu activitatea profesionistă.
Nu tebuie să surprindă faptul că primul titlu de laureat a revenit, „Corului petroliștilor” în ediția 1977, formație ce a editat un disc „Electrecord” și care a obținut întotdeauna locul I, (excepție făcând ultima ediție din 1989, când a ocupat locul al II-lea), având ca dirijor pe Vlădescu Ion. Anterior „Corul petroliștilor” obținuse „Marele Trofeu” la concursurile „Cîntarea Patriei”115, corul participând, până în anul 1974, la 10 concursuri republicane, la 8 obținând premii și men¬ți¬uni116. În 1968 sărbătorinudu-se „25 de ani de activitate continuă, neîntreruptă” sub titlul „Arpegii la sărbătoarea Moreniului”, ziarul „Dâmbovița” făcea bilanțul muncii artistice de amatori din orașul petroliștilor, apreciind la peste un milion de spectatori numărul celor care au aplaudat reușitele artiștilor amatori pe parcursul celor peste 3.800 de spectacole117. Ziarul apreciază activitatea corului petroliștilor cu zeci de înregistrări la radio și pe micul ecran, precum și montajele puse în scenă de regretatul Preda Octavian, cel care a reușit „să îmbine plastic modernul cu tradiționalul”, creând „un stil nou, viu, al pateticului”.118
„Foarte bine Morenii”, „Flacăra de la Moreni” erau titlurile ziarelor și emisiunilor de radio care vorbeau „despre înalta ținută artistică, despre pasiunea și talentul artiștilor amatori prezenți la al V-lea festival bienal de teatru” „I.L. Caragiale” unde au obținut succese deosebite cu montajele literar-muzicale „Reacție în lanț” sau „Preludiu cosmic”119.
Activitatea cultural-artistică avea tradiții avansate din moment ce în 1957 se sărbătorea sub forma unui festival „zece ani de activitate artistică la Moreni”, festival ce se repetă la 10 ani, până în anul 1987. Schela Moreni atrăgea specialiști în pregătirea artistică a amatorilor, aceștia fiind angajați ai unității pe diferite posturi, până în 1989. Astfel, în 1979, se consemnează că erau 11 inși ce făceau parte din orchestra de muzică populară și 61 de persoane pentru estradă. Formația de muzică populară nu a reușit niciodată cucerirea premiului I la „Cîntarea României”, la fel ca și estrada120, abonată permanent la locul II pe țară. În schimb, alți artiști amatori au primit laurii primului loc: Aurică Popa, C. Mierloi, Corina Dragomir la muzică populară, Dumitrescu C. la recitări, dansul modern, solist la dans etc.
În 1989 lucrarea monografică „Morenii” de Ion Stoica obținea premiul Special al juriului național, apreciată fiind și activitatea bibliotecii, de asemenea evidențiată printr-un premiu la faza națională.
Dacă activitatea artistică de amatori cunoaște după 1989 o prăbușire totală, abia în 1996 încercându-se să se reia activitatea la cor, munca culturală la Clubul „Flacăra 2″ continuă, adaptându-se noilor condiții. Funcționare cercurilor, posibilă acum prin finanțarea de către cursanți (apărând cercuri noi ca „gimnastică de în¬tre¬ținere”, „culturism”, „karate”, „depanatori auto”, „șah”, „contabilitate” sau „coa¬fu¬ră”), care își desfășoară activitatea alături de cercuri cu o bogată activitate („dacti¬lo¬grafie”, „radio-tv”, „pian”, „acordeon”).
Biblioteca Clubului are un fond de carte de peste 37.000 volume, numărul scăzut față de deceniul trecut fiind cauzat de retragerea unui număr însemnat de cărți de o anumită factură politico-ideologică, moment început în anul 1989, când în curtea bibliotecii au fost scoase sute de volume cărora li s-a dat foc, în condițiile evenimentelor din decembrie.
Din 1972 se deschide la Moreni o expoziție muzeistică intitulată „Lupta revo¬lu¬țio¬nară a petroliștilor din Moreni” deschisă de Muzeul județean Dâmbovița și care prezintă aspecte semnificative din lupta și viața petroliștilor de pe aceste me¬lea¬guri121. Noul sistem muzeal de organizare, intervenit după anul 1990, a făcut ca două din sălile expoziției să fie transformate în săli etnografice, întreaga expoziție urmând să fie reorganizată.
Desigur, pentru a surprinde cadrul psihologic al muncitorului petrolist din zona Moreni ar trebui prezentat și modul cum se manfestă el în cadrul unor momente ce marchează viața omului, la momentele sărbătorești specifice muncii lui („Ziua petrolistului” desfășurată la 8 septembrie), modul de manifestare în colectivitate, familie sau pe stradă, felul cum se îmbracă, tipul nou al portului, modul cum recepționează transformările sociale și cum reacționează la ideile novatoare, felul cum înțelege tradiția, trecutul, prezentul și viitorul…
pentru toate acestea este nevoie de un studiu sociologic complex, realizat în timp și de cadre de specialitate, motiv pentru care, prin aceste rânduri, noi nu am dorit decât să incităm pe toți cei care ar fi dispuși să surprindă realitatea muncitorului petrolist contemporan.
Sănătatea muncitorului petrolist, realizată prin educație fizică și sport, era o noțiune ce își găsea rareori prezența în documentele vremii.
Folosirea timpului liber de către tineretul muncitor pentru practicarea educației fizice, reprezenta o luptă împtriva obiceiurilor mai vechi sau mai noi ce se înfiripau în noua structură a așezării de tip urban ce devenea Morenii.
În 1920 ia ființă prima echipă de fotbal denumită „Izvorul”, formată din elevi, a cărei activitate122 desfășurată pe terenul schelei petrolifere, se rezuma la întreceri cu caracter amical. treptat, mai iau ființă diverse colective sportive care-și propu¬neau ca principal scop al existenței lor atragerea masei de muncitori și de salariați de la societatea petrolieră „Astra Română”, la practicarea sportului în general și a fotbalului, în special.
Concomitent exista și o altă asociație „Prietenii Naturii”, care a fost preluată și subordonată mișcării muncitorești de stânga, motiv pentru care la 23 iulie 1924, printr-o ordonanță, este dizolvată în întreaga țară123.
În 1930, în Moreni, apare pentru scurt timp, Clubul I.M.S.E.R. condus de militanți ai mișcării muncitorești, club care se desființează după un an de activitate, din considerente mai mutl politice. „Prin sport noi urmărim să ridicăm nivelul general al bunei stări fizice a proletariatului.
Prin rezistență vrem să-i asigurăm clasei muncitoare rezistența morală și curaj, în marea sa luptă de eliberare… în sport noi afirmăm sus și tare că punem în toate do¬meniile activității noastre tendința pregătirii proletariatului pentru marea lui misiune de a desființa regimul actual al nedreptății și a-l înlocui cu unul bazat pe o organizare economică și politică mai dreaptă”124.
Logic „Uniunea federațiilor sportive din România” încearcă să preia organizarea activității sportive, după un plan guvernamental adoptat prin lege. la nivelul Moreniului, în locul desființatului IMSER, reapare clubul „Astra Română”, având în structura sa organizatorică o echipă de fotbal afiliată la districtul Ploiești, în 1932, la categoria „Onoare”. În 1937, la districtul Târgoviște, apare o altă echipă valo¬roa¬să, „Muncitorul Schela Mare”.
la 25 iunie 1933, IMSER instituia în ilegalitate „Ziua internațională a sportului muncitoresc” care prilejuiește o serie de manifestări sportive, serbări, activități în aer liber, fapt ce determină cercurile guvernamentale să ia măsuri pentru aplicarea legii O.E.R.T. și a legii pregătirii paramilitare.125
Prin legea pentru organizarea și funcționarea „Straja țării” din decembrie 1938, toate organizațiile de tineret, inclusiv cele sportive, au fost subordonate acestuia.
În 1938, „Astra Română” câștigă turneul zonal pentru promovarea în Divizia B. Lipsită însă de sprijinul material necesar, echipa petroliștilor din Moreni renunță, în favoarea formației „Mociornița” București, la dreptul de a evolua la nivel competițional superior și va continua să activeze în cadrul districtului Ploiești până în anii de după război.
În anul 1940, ia ființă organizația sportului românesc, consecință a tendințelor de militarizare a vieții politice și sociale din România de după 1938, fapt cu consecințe și pentru sportul muncitoresc morenar.
În 1944, „Astra Română” se reorganizează sub conducerea ing. Dulgacov și Gh. Harold. Doi ani mai târziu, în 1946, „Astra Română” este integrată în Divizia C și la sfârșitul campionatului 1946/147, ocupând primul loc în seria a 12-a, cu 10 puncte avans față de a doua clasată (uzinele Codlea), promovează în Divizia B, eșalon competițional în care activează neîntrerupt până în anul 1971 când a re¬tro¬gradat în Divizia C. În 1950, echipa petroliștilor se va denumi „Partizanul”, în continuare denumirea echipei fiind „Flacăra”, la care din 1977 se adaugă „Automecanica”, până în 1989 când va reveni la denumirea care a consacrat-o.
Echipa „Flacăra” cochetează de mai multe ori cu locurile de promovare, dar lipsa unui sprijin material adecvat nu-i permite să promoveze în prima ligă de fotbal a țării. În campionatul 1986-1987, turul Divizie B, seria 1, aduce în frunte echipa petroliștilor.
Surpriza se mărește, mai ales după ce morenarii prin naștere, se implică tot mai mult în destinul echipei, reușind ca la finele campionatului să promoveze în prima divizie națională.
„Flacăra” va activa în campionatul național al României timp de patru ediții, susținând 136 de meciuri, din care a câștigat 53, a pierdut 60, 23 de partide terminându-se la egalitate. A reușit să marcheze 180 de goluri, primind cu 18 mai mult, cele 129 de puncte acumulate plasând echipa pe locul 42, într-un clasament general al anilor 1982-1994, un loc în superclasamentul primei divizii126, loc la care nu se așteptau nici cei mai înfocați suporteri ai echipei.
Cea mai mare surpriză a oferit-o echipa din Moreni, la finele campionatului 1988-1989 când, având un lot extrem de valoros, adus de la multe echipe din țară, se reușește performanța de a fi în rândul participanților la cupele europene. În pri¬mul tur al competiției „Cupa U.E.F.A.”, „Flacăra Automecanica” Moreni are ca ad¬ver¬sar valoroasa și celebra echipă portugheză „F.C. Porto”, primul meci jucându-se în țara lusitanilor. Echipa Morenară a pierdut cu 0-2, „nu printr-un joc slab, ci și din cauza faptului că echipa locală a avut practic în brigada de arbitri austriacă condusă de Kapl, un al 12-lea jucător!”127 „Fie-mi îngăduit să afirm… „Flacăra” Moreni, deși învinsă cu 2-0 a obținut cea mai bună performanță, ținând seama de valoarea și palmaresul internațional al lui F.C. Porto…
O formație care și-a îm¬bo¬gă¬țit vitrina clubului în ultimii 2 ani cu 3 prestigioase trofee internaționale: Cupa cam¬pionilor Europeni, Cupa Intercontinentală și Supercupa Europei”128.
la 27 septembrie 1989, Morenii trăiesc clipe unice: urmează returul. Un stadion arhiplin, cu multe ore înainte, un oraș în stare de asediu și 7 țări care transmit me¬ciul în direct la TV. „Un rezultat care nu reflectă realitatea. Ieri, la Moreni, Flacăra-F.C. Porto 1-2!” scria ziarul „Sportul”129 de a doua zi, despre ceea ce s-a întâmplat la Moreni, comentarii realizând toate ziarele centrale.
Evenimentele din decembrie 1989 au produs transformări și în fotbal, comunismul trebuind „să pice” și în acest domeniu. „Victoria” București (echipa Miliției capi¬ta¬lei) și „F.C. Olt-Scornicești” (echipa fostului șef al statului) fiind desființate. „Fla¬căra Automecanica” Moreni, redevenită „Flacăra” (considerată echipa securității sta¬tului comunist) va trebui să retrogradeze, întreg returul fiind în fapt o parodie, cu care eram obișnuiți anterior și care s-a continuat mulți ani după 1990.
„Flacăra” revine acolo unde îi este locul, adică în Divizia B, ultimii doi ani gă¬sind echipa petroliștilor (principalul sponsor!) în cel de-al treilea eșalon al țării.
Dar la Moreni, fotbalul nu este legat numai de activitatea echipei fanion, ba mai mult, petroliștii aveau o a doua echipă a lor130.
În anul 1937, ia ființă echipa de fotbal „Concordia” Schela Mare, patronată de societatea petroliferă „Concordia” care activa în campionatul districtual, după un an promovând în categoria „Onoare”, alături de „Astra Română” Moreni, „Astra Ochiuri”, „Columbia Moreni”, „Creditul Minier Moreni”, „Româno-Americană Moreni”, „Arsenalul Târgoviște”, „IAS Pucioasa”, „Sporting Găești”, etc.
În 1946, echipa „Concordia Gura Ocniței” promovează în Divizia C și câștigă prima „Concordiadă” din țară, lăsând echipei „Astra” Moreni dreptul de a susține barajul de promovare în Divizia B. În anul 1948 echipa „Partizanul Gura Ocniței” noua denumire a fotbaliștilor din Schela Mare ajunge în șaisprezecimile Cupei României, fiind întrecută cu 5-3 de „Metalo-Chimica” București”.
În anul 1952 încearcă să promoveze în divizia B, pierzând barajul, ca apoi din 1953 să activeze în campionatul raional Târgoviște. Din anul 1957 echipa se va numi „Muncitorul Schela Mare”, este realizată tot în Cupa României, când di¬vi¬zio¬na¬ra națională „Jiul” Petroșani învinge pe terenul construit în 1939, într-un cartier măr¬ginaș al viitorului oraș Moreni, cu 1-0 echipa petroliștilor din cartier.
În 1969, ca urmare a comasării Schelei Moreni cu Schela Gura Ocniței, „Mun¬ci¬torul Schela Mare” este desființată, lăsând multe amintiri în rândul localnicilor130.
La Moreni, sport nu înseamnă numai fotbal, ci și o constantă existență a întrecerilor sportiv-recreative cu o masivă participare a salariaților din întreprinderi. Și din această efervescență deosebită nu se putea să nu apară un talent rar, un sportiv de clasă ca Herold Constantin, cel mai mare polisportiv al României.
Întrecerile de amatori pe secții erau o permanență a muncitorilor petroliști, apoi, după apariția altor întreprinderi în oraș, desfășurându-se competiții locale la fotbal, handbal, volei, trântă, atletism, șah, tenis de masă, tenis de câmp, etc. toate având loc pe terenurile și în sălile de sport ale Schelei de producție Moreni.
Conferința pe țară a mișcării sportive din anul 1982 a stabilit obiectivele și di¬rec¬țiile principale ale activității de educație fizică și sport, care prevăd îm¬bu¬nă¬tă¬ți¬rea substanțială a activității sportive de masă și de performanță, în concordanță cu „Re¬gulamentul de organizare și de desfășurare a competițiilor sportive naționale „Da¬ciada” aprobat de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. la 6 august 1977132.
Chiar dacă fotbalul este cel care a întreținut cel mai mult interesul sportiv în loca¬li¬tate, petroliștii morenari au sprijinit material și alte discipline sportive, rezultatele cele mai bune le-a obținut atletismul care, după anul 1975 a realizat performanțe care au depășit granițele țării. În 1985-1986, Barbu Victor stabilește 3 recorduri republicane la 1500 m (de 2 ori) și 5000 m, primul record nefiind depășit până în 1992. Sportivul, apariție meteorică în istoria atletismului, a devenit campion na¬țio¬nal la oraș și este campion balcanic.
Drumul participărilor balcanice a sportivilor petroliști morenari (unii dintre ei nu erau salariații Schelei dar făceau parte din echipa fanion a petroliștilor: „Flacăra”), a fost deschis în 1971 de Cristian Pascu, pe podium la 60 m juniori, cel care a deținut și recordul național în 1971.
Inclus în lotul național, aruncătorul de greutate Stroe Ion a realizat 9 titluri de campion, fiind unul dintre sportivii Moreniului, cu cea mai prestigioasă performanță.
Alte discipline au făcut ca sportul petroliștilor morenari să fie apreciat pe plan național: motocrosul (preluat ulterior de uzina de profil „Automecanica”), luptele (Badea Florin a devenit vicecampion național134, boxul (în 1987, spre exemplu, echipa obține 7 titluri județene din 11 posibile, unii sportivi ajungând la faza fina¬lă)133, șahul (participant la calificări pentru Divizia B), etc.
Un alt sport cu mingea a realizat după anul 1979 salturi spectaculoase: handbalul. Constituind o veche tradiție locală, C.S.S. „Petrolul”, sprijinit de multe ori de Schela de Petrol, reușește să obțină rezultate notorii în campionatul național de juniori, majoritatea jucătorilor devenind titulari în campionatele naționale de seniori. Jucătorul Voica Eliodor este component al lotului național, participant la campionatele mondiale și europene de handbal masculin, fiind până acum produsul cel mai valoros al acestui club sportiv.
Turismul, ca parte componentă a activității, în special sindicatele celor 2 schele petroliere din regiunea Moreni, la fel ca și sportul de masă, aflate în declin după 1990, încearcă la ora actuală o anumită revigorare, adaptat rigorilor economiei de piață.
Incontestabil, scăderea nivelului de trai de după anul 1990, este evidentă, afectând și personalul angajat al Schelei Moreni și al „Foraj S.A. Moreni”.
În aprecierea nivelului de trai se folosesc o serie de indicatori cum sunt: veniturile reale ale membrilor societății, volumul și calitatea bunurilor materiale consumate, condițiile de muncă, de locuit și de odihnă, durata și modul de utilizare a tim¬pului liber, durata medie a vieții, gradul de dezvoltare a asistenței sociale și sani¬ta¬re, accesul angajaților la știință, artă, cultură, sport, etc.
Încercarea noastră a urmărit numai să sugereze câteva coordonate, în timp, a gradului existent la un moment dat, a nivelului de trai, fără a avea pretenția de a analiza atent acest aspect, mai ales în contextul în care lucrarea monografică s-a dorit a prezenta succint o parte din munca și activitatea petroliștilor morenari.