După 1980, criza profundă de sistem, cu consecințe economice dure, se accentuează. Modernizarea țării se pare că s-a orientat pe o cale greșită chiar dacă acțiunile în această direcție nu au lipsit, cu consecințe nefericite pentru populație, obligată să facă sacrificii enorme. Partidul unic ia măsuri tot mai controversate, măsuri care fac referire în special la industria combustibililor și care uneori nu mai necesită nici decrete ulterioare de punere în practică, sarcinile de partid devenind legi.
Astfel, la data de 14 octombrie 1980, Comitetul Politic Executiv (C. P.Ex.) anali¬zea¬ză proiectul de decret privind unele măsuri pentru stimularea persoanlului muncitor din industria extractivă urmate de măsuri pentru reducerea personalului indirect productiv sau de hotărâri pentru îmbunătățirea modului de organizare a întrecerii socialiste76.
La 31 martie 1982, Plenara C.C. dezbate rapoartele privind realizare programului de producere a energiei în cincinalul 1981-1985 și dezvoltarea bazei ener¬ge¬tice a țării până în 1990 pentru ca, la 9 aprilie, C.P.Ex și C.C. al P.C.R. să exa¬mi¬neze sarcinile de creștere a gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibilului și energiei în industrie, în perioada 1982-1985. Ulterior, la 3 iulie, C.P. Ex. aprobă „Programul cu privire la creșterea producției de gaze pe pe¬rioada 1982-1983, peste prevederile cincinalului”77.
Asemenea măsuri continuă să se stabilească centralizat, „de la centru” în continuare. La 20 noiembrie 1982, C.C. Ex. al C.C. al P.C.R. impune „Programul privind valorificarea superioară și dezvoltarea bazei de materii prime minerale și energetice primare”, ca la 10 decembrie să se organizeze o consfătuire de lucru cu cadre de conducere și specialiști din domeniul geologiei, industriei extractive și me¬talurgiei neferoase, urmată de consfătuire cu cadre de conducere și alți oameni ai muncii din industria petrolului78.
În acest context intern cauzat și de criza energetică mondială, la Schela de producție Moreni, la Schela de foraj Moreni se fac, conform uzanțelor de atunci, anali¬ze periodice, stabilindu-se conform indicațiilor noi planuri de măsuri, cu obiective, cu sarcini de îndeplinit, cu modalități de realizare și date de finalizare. Urmează asigurări date conducerii de partid și de stat „din partea petroliștilor de la Schela de extracție care vă roagă să permiteți să vă transmitem adeziunea deplină la măsurile stabilite cu privire la noua formă de organizare a industriei de petrol”79. Urmează o analiză detaliată a stării de fapt a schelei de extracție Moreni în care se arată că unitatea este fără personalitate juridică, fiind subordonată Trustului de petrol. Întreprinderea are 3 secții de producție în care se aflau 1.301 sonde, 42 de parcuri de separatoare, 15 baterii generatoare cu abur, 10 stații de compresoare, 58 brigăzi de intervenție, 9 brigăzi reparații capitale, 6 brigăzi probe de producție, 3473 angajați care gestionau o valoare de 2,77 miliarde lei, valoarea leului din 1982.
Se preconiza crearea de nouă brigăzi noi de producție ajungându-se ca nu¬mărul de sonde să nu fie mai mare de 160, iar raza de activitate să nu de¬pă¬șeas¬că 5 km. Puțini cunosc faptul că, după asemenea angajamente se structura o pro¬punere care, probabil, că avea un rol însemnat în realizarea sarcinilor de plan pri¬mite așa că… „apreciem în mod deosebit necesitatea acordării la nivelul Schelei a atribuțiunilor de personalitate juridică pe principiul autogestiunii economico-financiare”80… după care urmau alte angajamente.
Schela de extracție va construi conducte de apă reziduală de la Moreni la Bucșani, o conductă de apă potabilă Ruda-Bana, o conductă de apă sărată Moreni-Comișani, o conductă de aspirație gaze la Lazuri, o conductă de apă potabilă Tisa-Moreni etc.
Zăcămintele de țiței, în anul 1982, erau localizate în Meoțian, Helvețian, Drader III, Levantin. La 7 noiembrie 1982, făcându-se o analiză a zăcământului Levantin din sectorul Moreni sud-Gura Ocniței au fost propuse, printre altele: mărirea debi¬telor extrase în scopul recuperării rapide a fluidelor încălzite, mărirea numărului de turații și curse la un număr de 91 de curse, înlocuirea pompelor, efectuarea de adiționări la un număr de 12 sonde, oprirea unui număr de 25 de sonde pe o perioadă de șase luni ca urmare a rezultatelor negative din ultimul timp, săparea unui număr de 81 de sonde, din care nouă cu injecție continuă.
Factorul de recuperare a țițeiului era de 30,06% față de 33,7% cât era planificat. Se aplică procese de injecție cu abur la 265 de sonde, procese de combustie subterană la 16 sonde, procese de injecție cu apă la 79 de sonde, procese de injecție cu polimeri la cinci sonde, procese de injecție gaze – la 52 de sonde. S-au injectat 400 de tone de abur, 30 milioane metri cubi de aer, 720.000 de metri cubi de apă, două milioane metri cubi de gaze, reușind să se extragă în plus 100.000 de țiței. Cu toate acestea sarcinile de plan nu pot fi realizate în anul 1982, cele 575.412 tone reprezentând doar 78,71%.
În schimb ,la gaze cele 106.493 mii m3 reprezintă 140,12% în timp ce la gazolină nu se realizează decât 56,94% prin cele 11.218 tone obținute (este perioada când raționalizarea combustibilului pentru autoturisme la 20 litri pe lună nu a afectat prea mult Moreni, având această gazolină pe care o procurau cu foarte multe riscuri) cifră care pare nerealistă din moment ce în 1983 se realizează 21.710 tone.
În fapt neralizările de plan la țiței vor deveni o permanență în viața Schelei de producție Moreni pentru deceniul 9 al ultimului secol, mai ales că producția în cifre cunoaște scăderi de la an la an, numai producția de gaze având o curbă ascendentă până în anul 1986.
Pentru perioada 1982-1985 se fac analize pentru fiecare strat de țițe. Re¬mar¬căm producția mare obținută de Levantin Moreni, cifrată la 103.126 tone sau cel al Helvețianului Moreni – 132.589 tone.
În schimb, Helvețianul din Dealul Bătrân nu producea în 1974 decât 3.126 tone, iar Sarmațianul nu dădea la Mărgineni decât 100 de tone, în anul 1985. În secto¬rul Colibași, cea mai mare producție a atins Meoțianul scufundat, în anul 1983 (3.120 tone), la Bucșani, sectorul Drader III dădea 6.566 tone, în 1982, iar Hel¬ve¬țianul dădea la Caragiale, în 1985, 27.810 tone.
Zăcământul eocen Vârfuri-Vișinești a dat pentru 1892-1985 următoarea producție: 2.392 tone, 2.630 tone, 2.619 tone, 2.609 tone. În regiunea Moreni se mai extrăgea petrol din Meoțian la Comișani, la Colibași, din Dacian, Oligocen, Levantin, Meoțian – în Moreni81 etc.
În 1982, factorul de recuperare reprezintă 32,5% din total, ceea ce înseamnă o producție 186.794 tone țiței82. În 1984 se forează sonde de mare adâncime din care amintim pe cea de la Bucșani, preconizată să ajungă la 6.500 metri, pe cea de la Moreni ce urmărea să atingă 6.000 de metri, ca la Gura Ocniței să se încerce forarea la 5.500 metri, pentru a coborî la Ursei la 3.000 de metri, Sultanu – 2.800 metri; Colibași – 700 de metri.
Cu toate acestea producția este în scădere atât la petrol83, cât și la gaze84, sau gazolină, neîncadrându-se în planurile stabilite de „conducerea de partid și de stat”.
În fapt, Consiliul Popular al județului Dâmbovița era cel care defalca pe localități planul de dezvoltare economico-socială în conformitate cu Decretul 260/1983, plan ce cuprindea absolut toate aspectele vieții dintr-o localitate, de la producția industrială, până la câți cartofi trebuie să se cultive și să se obțină pe ogorul propriu!
Multe din aceste sarcini nu erau urmărite sistematic, dar în ceea ce privește industria lucrurile erau extrem de complexe și realitatea acelor vremuri este greu de descris și analizat fără o prezentare atentă în contextul național de atunci.
Astfel, pentru 1984 se propuneau a se realiza 565.000 tone de țiței extras, 79.000 mii m3 gaze, 19.900 tone gazolină. Productivitatea muncii în industria republicană, pe baza valorii producției marfă pe o persoană, trebuia să atingă 283.854 lei, la valoarea leului din 1983. Ministerul petrolului avea pentru 1984 următoarele obiective de investiții, planul fiind în mii lei: descoperirea rezervelor de țiței – 30.000; procurarea de utilaje care nu necesită montaj – 30.000; cheltuieli pentru studii, cercetări și proiectări – 150; mărirea capacității de depozitare și mo¬dernizare a eficienței de încărcare – 2.000; dezvoltare bază tubulară – 20.800; descărcare la Depozitul Moreni – 800; dezvoltarea atelierului scule foraj-extracție Moreni – 2.000, etc.
Conform decretului 38/1983 s-au mai acordat 2.730 mii lei pentru investiții în utilizarea surselor noi și refolosibile. pe lista lucrărilor de investiție pentru 1984 mai figurau: descoperirea de noi rezerve de țiței, organizarea modernă a forajului pentru țiței, lucrări pentru punerea în producție a sondelor incluse în programul de recuperare și consolidare, de automatizare a producției, punerea în producție a sondelor, lucrări de instalare, de valoarificare a surselor de energie ce se defășoară de titular, utilaj care nu necesită montaj pentru foraj și extracție țiței, obținerea de mijloace de transport necesare activităților pentru industria de petrol, cheltuieli pentru studii, cercetări și proiectări în sector petrolier, procurarea de utilaje independente pentru dotarea uzinelor și dotări diverse pentru secția petrol și gaz metan etc.
În 1986, planul de producție la țiței continuă să nu fie îndeplinit, realizându-se doar 37,6% ceea ce reprezintă o producție fizică de 472.423 tone.
În schimb, la gaze, producția a fost realizată în proporție de 107,3%, depășiri realizându-se și la producția de gazolină. Pentru anul 1989, Direcția Ju¬de¬țea¬nă de Statistică nu mai înregistrează producția de gazolină, semn evident al to¬talei degringolade în care era societatea românească în acea perioadă.
Producția de țiței, cu toate creșterile înregistrate după anul 1987 reprezintă numai 10,7% din producția 1981, iar cea de gaze era în același an, 1989, de 137% față de producția anului 1981.
După 1990, Schela de producție înregistrează scăderi dramatice, semn al noii realități economice românești. Cauzele decăderii accentuate a producției Schelei sub toate aspectele au atât caracter obiectiv, puțin analizat, dar și subiectiv. Spre exemplu, aproape jumătate din forța de muncă a cuprins alte persoane, reprezentanții armatei părăsind producția. A fost o perioadă de democratizare rău înțeleasă și de revendicări care au dus la scăderea productivității muncii. În conformitate cu Legea 18, o parte din proprietarii pământurilor au dorit noi raporturi juridice, cu consecințe nefaste, spre exemplu Dezbenzinarea Țuicani fiind obligată să-și închidă porțile.
Producția de petrol scade cu 16% în anul 1990, când, în virtutea inerției încă se mai muncea conștiincios, dar ajunge la numai 69,39% în anul următor, semn al totalei degringolade a întreprinderii. Nici producția de gaze nu este un motiv de mândrie pentru colectivul de oameni ai unității, din moment ce, în 1996, cele 33.858 mii m3 nu reprezentau decât 27,4% din producția anului 1986.
La gazolină, Direcția de Statistică nici nu mai prezintă realitatea din anii 1988 și 1989, dar cele 9.227 tone din 1993 arată doar 40,9% din producția anului 1985.
Ca sector de lucru, Schela de petrol Moreni își desfășoară activitatea de producție pe zona Filipești de Pădure, Dițești, Mărginenii de Jos – din județul Prahova și localitățile Colibași, Vârfuri, Moreni, Gura Ocniței și Bucșani din județul Dâmbovița.
Exploatarea țițeiului și gazelor se realizează prin extracția acestora de pe nouă structuri geologice (Călinești, Moreni, Gura Ocniței – flanc nordic; Gura Ocniței – flanc sudic; Colibași, Siliștea, Mărgineni, Vârfuri, Filipești, Bucșani, Dealul Bătrân), care au în componență 30 de zăcăminte.
Producțiile zilnice cele mai mari se extrag în prezent din zăcământul Levantin (129 tone țiței/zi), Dacian superior (96t/zi) și Gross (82 t/zi) de pe structura Călinești-Moreni-Gura Ocniței, aflată pe raza localității Moreni, Țuicani, Gura Ocniței și zăcământul Oligocen (130t/zi) de pe structura Colibași.
Cele mai mici producții de țiței se extrag de pe zăcământul Meoțian Siliștea (1 tonă/zi), Drader (4,6 t/zi), Meoțian (5,7 t/zi), de pe structurile Siliștea și Filipești, aflate pe raza comunei Filipești de Pădure, zăcământul Dacian nedivizat (3,9 tone/zi), de pe structura Bucșani, zăcământul Drader III (3,7 tone/zi), de pe structura Dealul Bătrân și zăcământul eocen (4,8 tone zi), de pe structura Vârfuri.
În ultima perioadă de timp, respectiv în anul 1994, cel mai mare declin de producție s-a înregistrat la zăcămintele Meoțian Filipești – 0,25% și Meoțian Dealul Bătrân – zona veche – 2,58%. În anul 1995 s-au înregistrat declinuri mai mari de producție, respectiv de 5,55% la zăcământul Dacian nedivizat Bucșani, 4,72% la zăcământul Dacian intermediar, 3,96% la zăcământul Meoțian de suprafață din Colibași și 4,865 la zăcământul Eocen Vârfuri.
În prezent Schela de petrol Moreni are în exploatare peste 800 sonde de țiței prin care se extrage zilnic o cantitate de peste 7.500 m3 fluid din care se separă peste 900 tone țiței pe zi. Pe sistem de extracție situația este următoarea: 790 sonde de pompaj (87% din producție), 8 sonde de erupție naturală (7%), 9 sonde de gaz-lift (6% din producția schelei).
După debitele potențiale de producție, sondele din schelă se clasifică astfel: producție până la 0,5 tone țiței /zi la 370 sonde, între 0,5-1 t/zi pentru 194 sonde, 1-2 tone/zi pentru 139 sonde. Peste 20 tone țiței/zi dă o singură sondă, între 10-20 tone dau fiecare din cele 7 sonde din schelă, iar 10 sonde, dau între 5/10 tone țiței pe zi.
Din octombrie 1994 se folosesc la pompajul de adâncime, în afară de pompele românești și pompe cu cilindru lung, import SUA, de la firma „National Oil-Well” și import Canada de la firma „Harbison-Fischer”, iar din aprilie 1996 se utilizează și pompe din import China.
Din anul 1993, în parcul 2 EPS și din septembrie 1995 la Stația de injecție a apei tehnologice și reziduale, se folosește o nouă tehnologie de îmbunătățirea calității apei pentru injecție prin utilizarea celulelor de flotație (500 m3/zi la parcul 2 EPS și două bucăți a 2.000 m3/zi, fiecare la stația de injecție). În prezent se rea¬li¬zează noi capacități de acest fel la parcurile „Epurare” și „Recepție”.
Din anul 1994 se utilizează la curățirea dopurilor de nisip din sonde „Dispo¬zi¬ti¬vul cu aspirație pentru curățirea sondelor cu viituri de nisip” – tip Pascu – care este o realizare tehnică înregistrată la PETROM R.A.
În anii 1993-1995 pe fondul de Tehnică Nouă s-a realizat în Schelă, cu bune rezultate, tratamentul anticoroziv al conductelor de transport apă tehnologică și reziduală prin folosirea unor anticorozivi noi, recomandat de I.C.P.T. Câmpina, respectiv ACOR 22 și INCOR 95.
Este în curs de realizare un experiment pentru creșterea duratei de funcționare a pompelor de adâncime care lucrează în mediu coroziv pe zăcămintele Meoțian și Drader Bucșani. La „Saro” SA Târgoviște se modernizează o instalație de șlefuit burlane prin electroeroziune, necesare pentru tubare de liniere și filtre la sondele cu viituri de nisip.
Pe zăcământul Oligocen Colibași, la șase din cele nouă sonde în gaz-lift, în ve¬de¬rea pornirii mai ușoare a acestora s-au introdus, la echipamentul de la puț, supape de pornire din import de tip Entera. În programul de modernizare pe anul 1996 este prevăzut la ca la două sonde în gaz-lift, în vederea reducerii consumului de gaze și deparafinarea sondelor, să se realizeze instalații de gaz-lift cu piston liber.
Pentru sistemul de pompaj de adâncime, Schela Moreni propune o comandă către UPETROM Ploiești pentru pompe tip MOINEANU la 2 sonde de pe raza schelei. Din 1994 se aplică cu bune rezultate pentru optimizare pompajului de adâncime, măsurători la sonde, folosind echipamentul Echometer din import, care dă indicații referitoare la nivelul static și dinamic al sondelor, control etanșeitate supape pompă, dinamograme, consum curent electric etc.
Pentru măsurarea corectă a cantității de apă tehnologică și reziduală care se injectează în sonde este în curs de experimentare la schelă, debitmetru fiabil din import tip Meineche-Weber, iar la sonda de injecție apă tehnologică 512 MP pentru creșterea duratei de exploatare a țevilor de injecție s-a introdus în sondă o garnitură de țevi de extracție aditivată la interior cu rășină epoxidică.
În colaborare cu firma Aport-impex srl Ploiești este realizat încălzitorul electric subteran pentru injecție de gaze calde în zăcământ, în vederea reducerii vâscozi¬tății țițeiului din zăcământul Levantin, iar împreună cu I.C.P.T. Câmpina s-a experimentat o pompă de fund introdusă cu prăjini tubulare prin care s-a realizat tratamentul de reducere a vâscozității țițeiului din zăcământ direct în pompaj sau s-a testat o pompă de fund cu închidere automată a supapei fixe.
De fapt, colaborarea cu institutul de la Câmpina este mai vastă, cuprinzând și alte experimente: tratarea anticrustă a conductelor, tratamente tensioactive cu produsul SOLVEM – pentru reducerea apei produse și creșterea cantității de țiței extras, folosirea unor dispozitive cu ajutaj în locul pompelor dozatoare la tratarea țițeiului, centrori cu role pentru tijele de pompaj la sondele derivate, etc.
Cu toate încercările evidente de a obține producții ridicate, rezultatele sunt departe de posibilitățile reale ale întreprinderii, noile măsuri organizatorice la nivel național pentru industria petrolului, urmând probabil să aducă Morenii la nivelul trecutului glorios și al posibilităților existente.
Funcția comercială a Schelei Moreni cuprinde activitățile care asigură legăturile unității cu exteriorul acesteia, respectiv: activitatea de aprovizionare tehnico-materială cu materii prime, materiale și desfacere a produselor obținute în afara întreprinderii. Până în anul 1989, funcția comericală verifică raporturile dintre prevederile planului și necesitățile de consum productiv și neproductiv pentru a se putea obține extracția petrolului și gazelor sau producerea gazolinei. În cadrul întreprinderii funcția comercială se concetizează mai ales în elaborarea necesarului produselor de aprovizionare, realizarea efectivă a aprovizionării.
Aprovizionarea tehnico-materială pentru anul 1983 spre exemplu cuprindea din numărul mare de repere: țevi extracție, țevi conducte, anvelope, clești Wilson, clești patenți, furtune „Rosary”, elevatori țevi extracție, cârlige, chiolbași, tije pătrate, capete hidrostatice, mese Rotary, prevenitoare erupție, pompe extracție, pistoane, supape cu bilă, benzină, motorină, ulei, trolii, tractoare, motoare electrice, autocamioane „Roman” de 10 t., autolaboratoare „LEA”, autodube „DAC”, macarale, buldoexcavatoare, vane, oțeluri diferite, tacheți, vincii, baterii, acumulatori, curele trapezoidale, chimicale etc.
O mare parte din activitățile concentrate în funcția comercială era realizată până în anul 1990 de centralele industriale, acestea având unități specializate în transportul produselor obținute de la Schela Moreni.
În ceea ce privește transportul țițeiului, trebuie subliniat că acest aspect îmbracă două forme, de la sonda de exploatare la parcul de colectare, iar de la acestea țițeiul se distribuie prin conducte la parcurile de livrare spre rafinării.
Gazele de sonde sunt dirijate spre stația de sortare și pompare din incinta schelei de extracție (Dezbenzinarea Muntenia) după care cele slab productive mai aprovizionează încă o parte din locuințele orașului, cu toate că, după 1989, pentru încălzit s-a trecut la preluarea gazului metan din magistralele naționale.
Lungimea conductelor de distribuire a gazelor pentru populație era în 1950 de 10,1 km., livrându-se o cantitate de de 1.263 mii m3 gaze de sondă. Lungimea crește ajungând, în 1956, la 31 de kilometri, satisfăcând necesarul a 1.037 locuințe86 și la 42,3 km., când se livrează 11.924 mii m3 gaze, în 1985. După 1990, aceste conducte sunt înlocuite cu altele, motivat de înlocuirea gazelor de sondă cu gazul metan.
Dacă pentru transportul gazelor prezența conductelor este o necesitate absolută, pentru transportul de la parcurile de colectare spre centrele de rafinare se poate transporta țițeiul și prin alte mijloace (mașini speciale, mijloace C.F.R.). Este și motivul pentru care lungimea petrolconductelor este apreciată de unii la 60 km.87, dar după alte surse s-ar depăși 300 km. în funcțiune.
În cadrul întreprinderii de la Schela Moreni aprovizionarea unității cu energie electrică avea o importanță capitală. Acesta este motivul unei interesante corelări între extracția petrolului, forajul sondelor și energia electrică în evoluție istorică.
În anul1909, societatea Astra Română construiește la Moreni o centrală proprie de 750 KVA, pentru alimentarea sondelor acestei societăți care dispunea de 4 perimetre de la stat. Centrala debita curent trifazat de 1050 V, 50 Hz, tensiunile în schelă fiind de 1050 V, 220 V și 110 V. Centrala era racordată și la rețeaua societății Electrica88.
În anul 1910, se electrifică și Schela Filipești-Prahova89. În anul 1922 Societatea Astra Română construiește o linie dublă de de 25 kv Moreni-Ochiuri, în 1927 ia naștere centrala termo-electrică „Sirius Concordia” din Schela Gura Ocniței cu o putere de 16.300 Kw.
Construită și pusă în funcțiune în anul 1929, a fost trecută după anul 1930 în patrimoniul Societății „Concordia”, centrala termoelectrică fiind instalată în mijlocul schelei petroliere, fiind prevăzută să consume gaze de sondă sau – în lipsa acestora țiței nerafinat.
Prin puterea ei instalată centrala era mult prea mare pentru alimentarea numai a sondelor „Sirius” de aceea a devenit centrală de distribuție publică prin debitarea energiei produse în rețeaua generală a societății „Electrica” (devenită și ea „Concordia”) de pe Valea Prahovei.
A fost echipată în anul 1929 cu două grupuri turbogeneratoare cu abur a 2300 kv, 20 atm., 375 grade celsius, 6,5 kv trifazat, 50 Hz, iar în 1931 s-au pus în funcțiune încă 2 grupuri turbogeneratoare a 6400 kw, cu aceiași parametri. În 1929 s-au instalat 4 cazane, iar în 1931 încă două.
Cele 4 turbogeneratoare debitau pe un sistem de bare colectoare duble de la care plecau feederii în schelă. Pentru a se racorda la rețeaua generală „Electrica” s-a instalat un sistem de bare colectoare simple 66 kv în aer liber, alimentat prin 2 transformatoare 6,6/66 kv de către 7000 KVA.
De la centrala Gura Ocniței s-a construit o linie de 60 kv cu dublu circuit 6×50 mm2, până la stația de 25 kv Moreni a societății „Electrica” – Concordia.
Centrala electrică a societății „Astra-Română” din Moreni s-a echipat la început cu două grupuri de motoare cu gaze de sondă de câte 280 c.p. cu generatoare de 208 kw, completate până la sfârșitul anului 1925 la 8 grupuri, în total 8400 kw cu gaze de sondă și abur pentru instalațiilor locale ale „Astrei Române”. Ea a fost legată după anul 1911, prin stații de transformare 25/1 și 25/0,5 kv și cu alte centrale electrice dezvoltate între timp în Schela Moreni și prin linia trifazată de 25 kv, în 1911 cu centrala electrică Câmpina, care alimenta șantierul petrolier Moreni.
În zona Moreni, fiecare societate încerca să-și asigure „independența” energeti¬că, construindu-și propriile centrale dar, treptat sunt „înghițite” de cele două mari unități. Dintre acestea amintim: „Schela Roumanian Consolidated Moreni” cu o pu¬te¬re de 29 kw, Schela „Unirea Gura Ocniței” cu 18 kw (construită în 1924), Schela „Creditul Minier” Moreni cu 113 kw (construită în 1926), Schela „Roman-Petrolum” cu 25 kw (construită în 1929), Schela „Unirea” Moreni cu 20 kw (construită în 1929), Schela „Sondrum” Gura Ocniței cu 530 kw (construită în 1931). Majo¬ri¬ta¬tea acestor centrale dispar după 1948 o dată cu naționalizarea, centralele „Sirius” Gura Ocniței și „Astra Română” Moreni, menținându-se mult timp racordate fiind sis¬te¬mului energetic național. Desființate după anul 1968, fiind considerate neren¬ta¬bile, centrala electrică „Astra Română” devine atelierul „IRUE Câmpina”, centrala „Sirius” este lăsată în părăsire, după 1990 fiind distrusă complet, o parte din materiale fiind folosite de particulari. Asupra impactului energetic asupra procesului complex de cercetare a zăcămintelor de extracție a petrolului și de prelucrare se insistă mai puțin, documentația permițând aprecieri concludente până în anul 194090.
Funcția financiar-contabilă în cadrul Schelei cuprinde activitățile care asigură obținerea și folosirea rațională a mijloacelor financiare necesare desfășurării activi¬tății de ansamblu a unității, comensurarea cheltuielilor și veniturilor, depistarea feno¬me¬nelor ce influențează negativ prețul de cost și a beneficiului.
Activitățile acestei funcții au un pronunțat caracter de sinteză, control și dirijare urmând aspectele economice ale tuturor activităților unităților. Ele constau în execuție financiară, stabilirea prețurilor, etc.